Acel secretar raional a făcut efectiv treabă bună. Tot el i-a prezentat situaţia politică din raionul „său”. Luky Banu a remarcat că într-un oarecare sat mai exista un singur sătean, Cujmir Iftode, pe care, cu nici un preţ, cu nici-o metodă de „ lămurire” nu l-au putut atrage în colectiv. Din această cauză el n-a putut raporta că „satul era complet colectivizat” Celelalte probleme erau cele obişnuite atunci pentru UTM-işti. Încrâncenarea lui Iftode, a dus la încrâncenarea lui Luky Banu. În cap îi stăruia fraza auzită de nenumărate ori la acest instructaj : Sunt create toate condiţiile pentru realizarea prevederilor Congresului al II-lea al PMR cu privire la transformarea socialistă a agriculturii. Iar Iftode acela desconsidera documentele politice ale partidului şi odată cu aceasta întreaga noastră muncă şi activitate. Chestiunea aceea va trebui să o rezolve el acolo. A mai rezolvat el destule, cu toate că era cam de neînţeles lejeritatea cu care renunţau la pământ sătenii din Moldova faţă cerbicia arătată de acest Cujmir Iftode.
Aici la Sibiu, în ultima zi, au primit ordin de deplasare la un obiectiv. Aşa cum se proceda întotdeauna, cu toate că ei erau activiştii de încredere ai partidului, nimeni nu le-a dezvăluit nici o direcţie şi nici ce acţiune urma să execute. I-au îmbarcat în maşinile unităţii militare 01512 în nişte ZIS – uri (Zavod – uzina; Imenii – cu numele; Stalina – lui Stalin) şi i-au dus pe dealurile Guşteriţei. Totul a fost o surpriză de proporţii. Nimeni nu i-a informat despre scopul acestei deplasări. La locul unde s-au oprit se desfăşura un concurs de motocros cu mai multe tipuri de mărci de motociclete. Printre motociclişti s-a remarcat un concurent din Bistriţa, ochii tuturor erau „lipiţi” de el, deoarece făcea nişte manevre şi artificii cu motocicleta pe care-o conducea, nu numai inimaginabile dar parcă ţie, pietonul de rând, nu-ţi venea a crede ochilor că pot exista asemenea „rezolvări” în conducerea unei motociclete. Toţi au fost impresionaţi de acest joc al hazardului motorizat, mai ales că erau printre ei şi din acei care încă n-au văzut o motocicletă. Cu atât mai uimit era Luky Banu, care era şofer profesionist şi care cunoştea ca profesionist ce este conducerea acestui mijloc, cu adevărat de locomoţie. Dacă activiştii abia stăteau în picioare în acel noroi, bistriţeanul , care avea doar un ochi, parcă valsa pe motocicletă. Acest raliu era cu totul altceva decât munca de partid. Toţi activiştii au început să vorbească ca oamenii obişnuiţi, nu în lozinci şi citate cum erau obişnuiţi, în antiteză cu alţii care vorbeau în versete. Toţi se interesau de marca motocicletei care părea cea mai grozavă, motocicletă cu care concura bistriţeanul chior, singura care era evident că era cu mult mai bună decât oricare alta. Plin de superioritate şi emfază, activistul cu propaganda, responsabilul cursului respectiv, ne-a spus, parcă aşteptând un moment în care motoarele să amuţească:”Vă prezint motocicleta Carpaţi 250, fabricată la Metrom Braşov, care acum este la ultimul test înainte de omologare.