– Vezi Luky, aici mai intervine ceva. Este vorba de fărâma ta de şcoală. Asta ca asta, dar n-ai citit rapoartele tovarăşului Gheorghe Gheorghiu Dej, în care arată clar” Linia de dezvoltare a ţării şi implicarea activului de partid în realizarea acestor acţiuni” lucruri care trebuiesc însuşite. Apoi clasicii marxismului unde se explică multe, centralismul democratic, dictatura proletariatului descrisă de Lenin, sunt lucruri care se vor cere la ori ce instructaj, şi după care poţi repede avansa, ori nu.
– Îs cam multe.
– Este adevărat dar nu faci nimic altceva, doar consolidezi, sprijini şi aperi doctrina de partid. În rest toate-ţi vor fi la picioarele tale. Chestia asta l-a dat gata. El căruia îi plăcea totdeauna să privească oamenii de sus, va avea posibilitatea să-i strivească pe acei care i se vor opune, care nu vor „crede” aşa cum el crede. În acel moment, infatuatul din el nu mai avea grad de comparaţie. S-a gândit că a învăţa două trei cărţi n-o fi „un cap de ţară”, dar el va deveni un cineva greu de abordat, o persoană respectată şi puternică. Cum despre asemenea treburi a mai zis ceva cumnatul lui pe parcurs, acum era sigur că instructajul făcut de el, era numai o introducere şi că acest om, rudenie prin alianţă are într-adevăr mari planuri cu el, planuri cărora nu le-a dezvăluit toate atuurile. Avea impresia uneori că este testat de acesta şi pentru nimic în lume n-ar dori să „cadă” din graţiile unui asemenea om cu astfel putere şi posibilităţi. Nu trebuia să-l dezamăgească pe George!
Poate că şi George să fi observat licărul din ochii lui Luky şi acest fapt l-a bucurat la gândul că şogorul său o să fie la înălţimea situaţiei şi îşi va putea şi el forma un nucleu loial pentru viitoarelor sarcini şi acţiuni ale partidului (până prin ’80 se scria aceste cuvânt numai cu literă mare la început.), şi nu se înşela. Dincolo de „activitatea impusă” de noua profesie, Luky radia la gândul că de acum Ida va trebui să fie umilă în relaţiile cu el, altfel o va ignora „şi o va umili el în aşa fel, că nimănui din acest sat şi jur, n-o să i-o mai trebuiască de nevastă”. Ca să vezi ce urzea el pe capul bietei fete şi fata habar nu avea de laşitatea de care dă dovadă Luky, persoană pe care ea o agrea. Tipul îi părea simpatic, dar ea nu-i cunoştea gândurile lui intime, planurile de măriri şi răzbunări pe care le nutrea de unul singur împotriva ei, împotriva tuturor, lucruri ce-i erau total străine. Cu alte cuvinte nu ştia încă, la ce se putea aştepta de la Luky.
După nunta surorii sale, după atâtea planuri, trebuia să treacă la înfăptuirea lor. Până când vor veni alegerile în cadrul activului UTM, cu toate că nu i-a convenit deloc, Luky şi-a terminat „alfabetizarea” în satul lui. Acest lucru a fost poate cel mai umilitor lucru făcut vre-o dată. Numai că doar aici putea să termine acest ciclu, de fapt cei trei ani de gimnaziu, şi să primească şi diplomă, în scurtul timp ce-a mai rămas până la alegerile „activului”.
În afară de faptul că acum a făcut această şcoală alături de „proştii satului” , oameni în faţa cărora cu puţin timp înainte„s-a dat mare” , a mai trebuit să pună osul şi să-i ajute şi pe cei de acasă şi…fără plată altfel… n-ar fi luat referinţe bune pentru dosarul care i se va întocmi. Pe scurt a fost cea mai umilitoare parte a vieţii, deoarece la 16 ani de aici a fugit de asemenea muncă şi acum el, care era cineva, trebuia să se umilească la acei pe care i-a detestat atât de mult din copilărie. Poate că ar mai fi vrut, ca în acest interval de timp s-o mai întâlnească pe Ida, dar se pare că şi ea era foarte solicitată cu strângerea recoltei, de aceea poate că n-a mai întâlnit-o. Ori că, n-a dorit el nici-un fel de apropiere faţă de ea, acum când era pe post de salahor.
După terminarea alfabetizării care a început numai în toamnă şi care seară de seară dura câte trei ore, Luky a plecat spre Iaşi, ca un general care a dobândit o mare victorie, şi pe undeva chiar aşa era. După întâlnirea cu George au întârziat în spatele unei sticle de şliboviţă, care nu era ca pălinca de acasă, dar era un produs spirtos natural de curând scos pe piaţă şi bun.