În nici zece minute, furtuna pornită din senin a umplut străzile cu apă până la genunchi, adevărată rupere de nori şi cam tot atâtea minute să se fi scurs până a dispărut pur şi simplu toată apa.
Pista, tot cu ale lui, credea că toate astea se datorau stării deplorabile în care se afla de când nu doarme, de când a primit ordinul de mobilizare, şi ca urmare poate n-o s-o mai vadă pe Iulica niciodată.
Acum, în seara logodnei, Pista nu putea să nu se gândească şi la acel om care trebuia să-i fie părtaş la bucuria lui, viitorul său cumnat, Iosif, care a fost singurul om din sat ce i-a făcut serviciul de noapte ca el să se poată logodi. Nu va trece mult şi atât el cât şi Pista vor da ochii cu hidra morţii. Se gândea că el n-o să-i poată întoarce niciodată acest serviciu făcut. Era un mare sacrificiu.
Mesenii au ieşit în târnaţ, la o ţigară. În toate poveştile lor, frecvent erau reluate fazele proaspetei furtuni, incredibil de violentă şi de scurtă, care a uluit pe toată lumea şi la care Pista nu-şi putea aduce aportul, el fiind aţipit exact în acel timp când a avut acel coşmar cu cifrele.
Nici unul dintre povestitori n-a uitat să aducă mulţumiri lui Dumnezeu că “n-a bătut cu piatră”.
Poveştile au continuat pe marginea înspăimântătoarei furtuni, unii dându-şi cu presupusul că: ar fi un adevărat semn de la Dumnezeu, pentru unii de binefacere, pentru alţii de atenţionare la ce va urma. Cert e că acea furtună a bulversat tot satul.
Ar fi fost nefiresc ca, după două, trei păhărele, bărbaţii să nu povestească de armată. Cum lucrurile decurgeau normal, şi nemaiîntâlnitele şi neprobatele vitejii ale fiecărui povestitor ce-a făcut armata reieşeau adevărate minuni de vitejie şi bărbăţie.
Printre cei mai ascultaţi erau foşti eroi, combatanţii din “prima bătaie”, care în aceste momente stârneau invidia şi admiraţia interlocutorilor, mai ales a răgutelor (recruţilor) care gândeau că eroii aceştia au plecat şi s-au întors, pe când ei n-aveau nici-o certitudine. Lor, nu se ştie ce le va rezerva soarta. Cei mai mulţi lăsau totul în seama Celui De Sus. Deoarece paharele nu s-au oprit la unu, două, unii au început să uite de ce se aflau acolo şi au început să şicaneze mireasa, ”explicându-i” fazele mai palpitante din ceea ce urmează să “păţească” ea. Femeile care erau cu copiii lângă ele au început să le caute vreun loc de culcare să nu le împuieze capul cu prostii.
Mama lui Pista, mai lejeră de lucru, nu îndrăznea să se dezlipească de el, lucru ce-i încurca puţin treburile Iulicăi.