Cu toate că se trăia într-o tensiune la limita imposibilului, datorită în primul rând războiului şi a lucrurilor ce rezultă din el, care de fapt majoritatea sunt atrocităţi ce măresc spaima de război, Pista, în această săptămână, avea scor egal; a căpătat o bătaie şi ordinul de plecare la război, iar pe de altă parte Iulica a primit să-i fie mireasă şi s-a găsit om să-i facă postul în seara de logodnă. Pentru prima oară… nu-şi mai aduce aminte de când… era fericit!
Iosif, viitorul lui cumnat, care s-a angajat să-i facă postul, era un băiat de treabă, am putea spune deosebit, cu câţiva ani mai mare ca Pista, nu s-a căsătorit şi nici n-a plecat în armată întrucât avea oftică (T.B.C.). Ştiind acest lucru, pentru el n-a fost aşa de greu să facă acest gest. Pe partea cealaltă de drum Pista îşi vede Instructorul şi primul lui gând a fost să intre în curtea cuiva să nu-l întâlnească. Ţi-ai găsit. Instructorul i-a făcut semn să se apropie. Pista s-a dus şi el i-a înmânat un ordin:
– Să îl dai lui Iosif !
– Am înţeles! şi se despărţiră. Pista atunci a avut o bănuială şi ea s-a adeverit. Iosif nu s-a însănătoşit de oftica ce-o avea, era casat. Nu mai figura în evidenţele armatei şi probabil a aflat cine-i face postul când se va logodi, instructorul “i-a plătit” şi lui cum de altfel se străduia s-o facă pentru fiecare. Dumnezeu să-i plătească şi lui.
Fiind în stare de război, petrecerile erau interzise. Cu toate acestea, bătrânii nici nu se gândeau ca cineva să se căsătorească fără logodnă. Dacă-i musai de mers la război, atunci nimeni nu poate să oprească tinerii să stea împreună, şi asta nu se putea face fără logodnă. Cu toate că Autorităţile de ocupaţie nu erau de acord, cu toate că erau în “stare de război”, până la urmă au cedat în faţa tradiţiilor, a respectării lor, pentru ca situaţia să nu devină explozivă din cauza stării disperate, când omului nu-i mai pasă de nimic şi mai ales de consecinţe. Asta ar fi putut duce la răzmeriţă şi acum armele nu lipsesc…
Plini de “înţelegere”, au permis efectuarea logodnelor pentru tinerii chemaţi “sub arme”, dar să nu “degenereze”.
După atâtea umblături pe la comandament, pe la rubedenii cu vestea cea mare, ca să vină să petreacă împreună, ştiind că logodna nu-i o nuntă, dar este o sărbătoare între două familii, care din acel moment devin rudenii, se încuscresc, Pista era frânt de oboseală.
Mai erau vreo două ore până să-şi ia în primire postul. Atât i-a rămas să mai doarmă Pista, dacă va putea, fiindcă evenimentele se precipitau oră de oră, uneori învălmăşindu-i-se în cap ordinea logică a desfăşurării evenimentelor, întrucât pentru el singurul lucru care-l preocupa cu adevărat era logodna. Cu toate că gându-i era egoist, a constatat că :de fiecare lucru era cine să se ocupe, chiar în lipsa sa.