Instrucţia şi pregătirea militară la levente trebuiau făcute exemplar. Lucrul acesta ducea la pierderea integrală a zilei de muncă a tânărului levente, nerămânându-i timp nici măcar să-şi rezolve treburile casei. Nu li se permitea nimic. Erau cătane!
Seară de seară, Iulica, după ce închidea poarta în urma vacii şi văzând că-l aşteaptă zadarnic pe Pista să-l vadă în spatele porţii lui, neavând alt mijloc de-al anunţa, era tristă ştiind sigur că nici în ziua următoare n-o să-l vadă. Şi, spre ciuda ei, s-a hotărât ca şi paza de noapte a satului să se facă tot cu levente.
Pista era într-o stare vecină cu nebunia de ciudă ce-i era. Loturile familiilor lor, nu erau apropiate, trebuia o bucată bună de timp ca să ajungi la ele. De aceea nu se puteau vedea cu Iulica când mai prindea puţin timp liber de la muncă sau instrucţie. Ar fi putut să-i aţină calea Iulicăi, dar prea mult ţinea la ea ca s-o bage-n gura lumii. Mai era şi cealaltă problemă că, până nu erai logodit, n-aveai voie să discuţi cu fata numai în prezenţa a încă unei persoane.
Într-o zi, instructorul lor, care era ofiţer în rezervă, locuind în apropierea lui Pista, l-a trimis pe el să-i aducă porthartul. Pista a înţeles lucrul acesta ca un semn de la Dumnezeu. Ştiind unde-a plecat Iulica la lucru, a fugit glonţ spre ea. Cum era prezentă toată familia la lucru, a considerat că-i mai cuminte dac-o aşteaptă la izvor, când vine să ia apă. Iulica parcă a simţit că-i aşteptată şi s-a dus după apă. Când l-a văzut pe Pista, s-a schimbat la faţă şi s-a oprit ca o stană de piatră. După ce i-a trecut emoţia revederii, i s-a descleştat şi gura şi, în loc să-i spună ce simţea într-adevăr pentru el, îl alungă:
– Fugi să nu te vadă ai mei că ne nenorocesc pe amândoi !
– Fug dacă ne întâlnim diseară.
– Bine, bine fugi odată! Aşa a decurs mult râvnita întâlnire. Umblatul, aşteptatul şi altele au durat mai mult de-o oră. Instructorul companiei era stacojiu când a apărut Pista. I-a smuls porthartul din mână şi cu cealaltă i-a trăsnit o palmă, că au trebuit să-l readucă în simţiri turnând apă pe el. După ce şi-a revenit a început să-i aplice şi alte “corecţii”, cu mâinile, cu picioarele până a obosit, după care i-a comunicat pedeapsa:
– Zece nopţi de pază în sat peste rând !
Lui Pista “i-a căzut cerul în cap”. Paza începe la ora 8 seara, când încă-i ziuă. Or, cine are timp de giugiuleală ziua pe lumină când încă mai sunt destule treburi pe lângă casă? Ce-o să-i zică Iulica ? El îi cere întâlnire şi el nu se prezintă. E o nouă metodă de-a o batjocori ? După “întâlnirea”de la apă asta-i mai lipseşte, să nu se mai uite la el niciodată. Intr-adevăr, prietenia lor s-ar sfârşi. Ce-ar mai putea face ?