– Taci!… Hai, Vasile, să nu mai vorbim de asta !

Aici se termină povestea. Numai că pe urmă s-au mai vehiculat două poveşti… Unii ziceau că Vasile s-a căsătorit cu “aia” numai pentru a-şi ţine legământul faţă de Ion, după care s-o lase şi să-şi ia alta… Alţii ziceau că ea ar fi avut mult pământ şi Vasile, poate “din dragoste”, n-o fi văzut-o chiar aşa de urâtă… cum era de fapt. Cert este că Vasile a rămas cu “ciuma” şi nimeni nu ştia ce fel de lacrimi avea în ochi Vasile atunci când l-a pupat pe Ion… pe prietenul lui cel mai bun… cel care i-a refuzat nevasta… Acele lacrimi erau amare sau erau dulci ?!…

* * *

Chiar aşa era şi el, el care era un tânăr pur… până acum câteva zile, iar acum are o experienţă de om bătrân. Şi toate astea se întâmplau numai datorită faptului că nu şi-a putut înfrâna dorinţele… Şi pe urmă starea de silă ce a avut-o după ce Maria i s-a dăruit. Toate astea i-au complicat viaţa lui.
Sandu era copleşit de gânduri. De ce fugea Maria de el?… dacă era şi gravidă? El voia să-i fie soţie!… I-a fost dragă şi-i este dragă încă!… Şi o doreşte! Nicicum nu înţelegea atitudinea Mariei!… Recunoştea orice… dar să stea o singură dată măcar să discute cu el!…
Mama lui Sandu vedea cum copilul ei se topeşte pe zi ce trece şi ea nu-l putea ajuta cu nimic.
Aceste priviri iscoditoare ale mamei le simţea şi Sandu, dar să-i ceară sfatul dânsei, nu s-a hotărât încă. Asta până într-o zi, când i-a povestit tot.
Maica-sa l-a ascultat – bănuia ea ceva – dar timpul a trecut… venise iar vara şi amintirea Mariei se ştergea din ce în ce mai mult…
Într-o zi, în timpul unei plimbări, Sandu a luat-o prin Cişmigiu. În faţa lui, la numai 10 metri, apare din nou “pasul”… A alergat după ea, a pus mâna pe ea!… Maria împingea un cărucior… Un cărucior cu un copil mic în el…
– Maria ! Maria ! Cât te-am căutat!…
– De ce ?…
– Cum, de ce ? Eşti iubita mea!… Ne-am iubit… avem şi un copil împreună – şi-i arătă căruciorul – şi tu, tu nu mă iubeşti ? De ce ?… Unde stai ? De ce nu mi-ai spus că eşti din Bucureşti ?
– M-ai fi iubit mai mult ? Sau… “m-ai fi iubit “ un timp mai îndelungat?…