Fraţi să fi fost şi nu s-ar fi înţeles mai bine (pe atunci la noi nu se ştia ce-s homosexualii). Aceşti doi oameni aveau o prietenie sinceră şi devotată, atât de bine se completau încât au stârnit invidia tuturor. Au observat şi alţii că în momentul în care există o astfel de prietenie ea este unică, unică atât prin faptul că alţii nu pot realiza aşa ceva, dar şi datorită unui aşa-zis “lehamite”, alţii nesperând să ajungă la o asemenea performanţă, nici nu se mai străduiesc să-şi realizeze o prietenie. Probabil că şi să faci glume pe seama mai multor persoane, s-a dovedit că nu-i chiar la îndemâna oricui. Ca să n-o lungim, prietenia lor era renumită pe o arie destul de mare. Poate s-au împrietenit şi datorită faptului că le plăceau sporturile şi, coincidenţă, aceleaşi discipline amândurora. Nu-i cazul să investigăm mai departe, sunt sigur că dacă pe ei i-ai fi întrebat, cred că habar n-aveau când şi de ce au început să fie prieteni ? Cert era că erau nedespărţiţi.
Odată au fost invitaţi la o onomastică. Bineînţeles că i-au invitat pe amândoi. Cei doi, sportivi fiind, în preocupările lor nu intra alcoolul; cu toate acestea s-a încins petrecerea şi era o atmosferă tinerească, euforică, toata lumea se simţea minunat, unii chiar aveau “curaj”. S-a întâmplat că le-a venit vremea şi celor doi prieteni “să fie luaţi la centru”. Printre multele lucruri “tapate”acolo a fost şi prietenia lor… despre care se zicea că nu v-a trece mult şi se va destrăma.
– Pe ce se bazează această afirmaţie ? săriră amândoi.
– Pe faptul că nu va trece mult şi vă căsătoriţi. Or, căsătoriţi fiind, nevestele voastre vă vor pretinde să staţi cu ele, nu cu prietenul…
– Ba, pe noi nu ne va despărţi nimeni şi nimic! au răspuns cei doi. Ce am eu este şi al lui Ion şi ce are Ion este şi al meu, a spus Vasile.
– Asta, cum se va materializa atunci când vei avea femeie?O să i-o dai şi lui Ion ?…Vasile simţi că ceva nu-i în ordine, dar a continuat.
– Tot ce-i al meu… este şi al lui !…
– Vrei să zici că o să-i dai pe nevastă-ta lui Ion de câte ori vrea ?…
– Nu !… Doar… o dată… O dau!
– Tu ce zici, Ioane ?…
– Păi!… Dacă Vasile îmi dă nevasta lui o dată!… Eu… eu să nu i-o dau?!… I-o dau şi eu!…
– Şi cum o să faceţi?
– Eu zic – este de părere Petru – eu zic… că primul care se va însura să-i dea nevasta prima dată celuilalt!… E bine aşa?…
– Aşa să fie!… Au strigat într-un glas Vasile şi Ion.