Cum mergea aşa alene, uitându-se în pământ, în faţa lui observă “un mers” cunoscut. În ultima vreme, “se aduna” cam greu, aşa că “nu s-a prins” în primul moment de unde îi era cunoscut acel mers?… Mocnea în el, şi “pasul” era în faţa lui. Pasul a coborât “rulanta”, el a coborât scările metroului. Când “pasul” a introdus fisa la barieră, posesorul paşilor a întors capul. Atunci Sandu, alb ca varul, fără voia lui s-a oprit!… Era Maria!… Şi Maria mai avea şi o burtă vizibilă!… Momentul lui de ezitare a fost momentul ei de-a se urca în metrou. Ea nu-l văzuse. El a fugit, a prins “rama” şi “înota” printre călători, care îi atribuiau unele îndemnuri ca: Ce te bagi?… Ce faci chiorule?… Sandu nu auzea nimic… Se apropiau de staţia “Unirii”… Simţea că o pierde… Nu mai ştia cum să procedeze?… De avansat… era din ce în ce mai greu… Se hotărî să strige şi a strigat cât a putut el de tare: M A R I A A A A A!… Se uitau la el nu numai femeile care se numeau Maria… se uitau la el toţi pasagerii… Era un strigăt disperat, dar neobişnuit. Aici, în metrou, când se strigă, se strigă de obicei altceva: M-au jefuit!… Hoţii!… Ajutor!… Cred că azi, pentru prima oară s-a strigat, cu atâta putere şi disperare, numele unei fete… Sandu nu s-a gândit la asta. Dintre toate Mariile, pe un scaun, a zărit şi năsucul EI. Năsuc… puţin în vânt… dar drăguţ… aşa cum n-a văzut altul… Acum l-a observat şi Maria… S-a ridicat de pe scaun… şi de ceea ce se temea Sandu mai înainte, înainte de a striga, s-a întâmplat. Maria… Maria a dispărut!.. Şi Maria era gravidă!… Ar fi vrut să-şi tragă pumni şi palme, dar acum fiind şi o mare aglomeraţie… Acum… persoana lui nu-l mai interesa… scăzuse la zero. Arăta ca un “hippy” cu priviri rătăcite… bezmetice…Şi-a făcut un obicei. Circula între cele două staţii de metrou, doar, doar o s-o mai întâlnească pe Maria… De multe ori se gândea la viaţa vecinilor lui… Oare a devenit şi el un ticălos?… Şi când zicea vecini, nu se gândea la cele două familii la care una dintre femei a trăit cu ambii bărbaţi!… Ticăloşia oamenilor are expresii variate!…
Vecinii la care se gândea acuma erau o pereche mai tânăra. Bărbatul era ca orice bărbat “mai frumos ca dracul”, potrivit ca statură, muncitor şi foarte sociabil. Nevastă-sa în schimb era pocit de urâtă, pistruiată şi încă nu se ştie, deoarece era mai puţin sociabilă, lumea o ocolea, ori poate se jena ea să intre în discuţii când erau mai mulţi oameni. Problema cu “a tunat şi i-a adunat” se potrivea de minune în cazul acesta. Dar întrebarea propriu-zisă era alta:ce-i ţine împreună ? Să încercăm o mică investigaţie.
Se povesteşte că soţul doamnei, înainte de căsătorie, avusese un prieten deosebit.