În gândurile lui, Sandu căuta s-o disculpe, să n-o acuze, dar atunci când ai aşa o “boala” care se numeşte “dragoste”, simţi nevoia s-o împarţi cu cineva… Ori el, el nu avea cu cine !
Ziua trecea cu greu, până în momentul când a văzut fluturând în vânt părul Mariei. Inima lui bătea ca un tam-tam nebunesc… Sufletul lui “se topea” după ea… Maria i-a făcut un semn discret şi el a urmat-o. Au deschis camera s-au furişat în ea. Uşa abia a fost închisă şi ei nu mai aveau cu ce povesti, gurile lor fiind ocupate… într-un sărut pasional. Se auzea numai respiraţia sacadată a celor doi îndrăgostiţi. În acel sărut prelung şi devastator s-au aşezat pe pat şi, fără nici o vorbă, se dezbrăcau unul pe celalalt… Foamea pentru trupurile lor a devenit aproape violentă… Se posedau cu o poftă nesfârşită, când simultan au simţit o căldură puternică… o plăcere ireală… după care s-au mirat amândoi… erau extenuaţi …
Sandu s-a ridicat. Ăsta a fost primul lui act de “bărbăţie”… S-a uitat la Maria… la locul unde-şi lăsase focul… s-a îmbrăcat… a sărutat-o ca din obligaţie şi a fugit afară… Simţea un dispreţ imens faţă de el şi faţă de Maria… Tot ceea ce înainte erau de preţ la ea, acum deveniseră dezgustătoare !… Se simţea umilit… A consumat ”fructul oprit” şi acum parcă-i stătea în gât… Parcă toata lumea se uita cu reproş la el !… El era cel care a profitat de o fată !… Îi era ruşine… Tot ce avuse de preţ Maria… acum în ochii lui s-a ofilit… Altele erau acum întrebările care-i chinuiau gândurile: “Oare, Maria, aşa se da la oricine ?” Şi ea este una din “alea” despre care se vorbeşte doar pe şoptite ?…
Ajuns la vilă, observă ceva, era ca o dungă nedefinită, o pată pe pantalonii lui… Ce dracu o mai fi şi asta?… Îi era ruşine de el însuşi, ruşine de toată lumea din jur, de golul ce-l simţea în el, gol apărut după ce Maria i se dăruise. Asta nu trebuia s-o facă!… Dar şi ea a vrut-o ! Da… Dar el era bărbat !… Ce consecinţe va avea acest act asupra ei ? Oare şi ea a simţit ceea ce a simţit el ?
Cu sufletul greu, şi-a făcut bagajele, a predat camera şi a plecat la gară. Numai spre dimineaţă avea tren, dar simţea că nu mai poate, nu mai avea curaj să se uite la Maria, de aceea a stat toată noaptea în gară… Dimineaţa se urcă în “rapid” şi după trei ore era la Bucureşti.

* * *

Maria se privi… se uită la felul în care a fost “lăsată”… şi se puse pe plâns. După ce s-a liniştit puţin, şi-a făcut igiena intimă… a curăţat cu oţet petele de sânge de pe cearşaf şi continuă să plângă din tot sufletul.