Sandu îşi “aruncă” ochii de-a lungul plajei… nu se vedea nici o vietate, nici o urmă lăsată pe nisip. Într-adevăr, el era primul în această dimineaţă. Fugii vioi pe nisipul încă umed, sărind atunci când valurile încercau să-i “lingă“ picioarele. Recolta găsită a fost deosebită… Erau multe scoici şi melcişori mărunţi, nu mai mari de 30-40 milimetri, dar era unul cum văzuse numai la o ţigancă – de-i zicea ghioc – ghioc de noroc, şi în el ghicea ţiganca…
Pus la ureche, auzeai freamătul valurilor… al valurilor care ţi l-au dăruit.
Ajuns la vilă le-a aranjat, le-a “preţuit”… Îi plăceau… Era tare mândru de “recoltă”. Bucuria i-a fost mai mare la gândul că ar fi putut pleca de la mare fără să aibă nici măcar o scoică. Acum avea şi erau atât frumoase !… O scoică o să-i dăruiască şi Mariei. Tot aranjându-le, s-a hotărât că Maria “merita” ghiocul, ca să-i poarte noroc.
A plecat la masă. S-a întors, a luat ghiocul şi a pornit spre locul întâlnirii. Se apropia ora… A apărut şi Maria, chiar acum. Poate… poate şi ei i-a fost dor de el… poate !…
– Bună!
– Bună ! Ce mai faci? Unde ai umblat ? Cât ai lipsit era să înnebunesc !… şi apropiindu-se de ea “o amuţeşte” cu sărutări.
– A …a… a… Destul, Sandule !… Ce faci ? Doar nu am închiriat numai noi doi plaja ?!… În plus, am venit numai pentru câteva clipe ca să-ţi spun ce-i cu mine şi că trebuie să plec urgent !
– Unde să pleci ?… Unde pleci tu aşa urgent ?!…
– La spital, la Mangalia… La tata. I s-a făcut rău după ultimele şedinţe de tratament şi medicul curant ne-a trimis la Mangalia, unde sunt dotaţi mai bine. Aşa că… împreună cu vecina… de trei zile suntem în Mangalia. Ieri şi azi am venit să mai iau câte ceva. Am crezut că ne mutăm acolo, dar tata şi-a revenit şi mâine ne reîntoarcem.
– Tu !… Dar…eu… eu mâine plec !
– Nu mai spune ! De ce nu mi-ai spus mai devreme ?!
– Cui să-i fi spus ?…
– Da, aşa e, dar m-am speriat şi eu cu tata. Ştii ce ? Vecina a vrut să vină să doarmă aici, ca să nu ne “umble” cineva în lucruri. O s-o rog să mă lase pe mine “să vin”. Acum te las…
Şi plecă… Plecă uşor ca o adiere şi-l lăsă iar pe Sandu, care parcă ar fi fost implantat în nisipul fierbinte al plajei.