În discuţiile avute până acum au putut aborda orice subiect, pe orice temă fără a se lovi de idei preconcepute, simpliste, sau neretuşate încă. Ce stăpânea, conducea cu pricepere, nu abandona, lăsând pe alţii “mai pricepuţi” să conducă ei discuţiile doar fiindcă-s mai “grozavi”
Ieşi din restaurant şi “plimbându-şi “ochii în jurul său observă, că de fapt mai sunt şi alte fete la mare. Curios că nu şi-a dat seama până acuma, că nu le-a observat, dar în acelaşi timp îşi punea întrebarea: cum de ele nu l-au observat încă? Era la mare de vreo nouă zile ca numai cu o zi înainte să-l “vadă” Maria, şi el, după o zi sau două de când o cunoştea pe ea, să-şi dea seama că, într-adevăr era destul tineret pe plajă în afara lor. Acest gând, gândul că se uită după “altele” l-a făcut să roşească, parcă ar fi greşit ceva faţă de Maria!… Iar Maria!
A plecat spre cameră cu gândul să se culce. Se trânti pe pat (nu-i frumos, dar el aşa a făcut), dar somnul nu se subordonează nimănui şi n-are nici-un pact cu îndrăgostiţii,… despre care nu ştia prea multe Sandu. Pe părinţii lui nu i-a apucat aşa de “tineri” şi parcă, la acest capitol, odraslele nu doresc să-şi copieze părinţii (dar la care capitol doresc ei aşa ceva?). Pe colegi n-a prea avut timp să-i spioneze. Cunoştinţe lui erau “subţiri”, vagi, luate “după ureche”, din citit, fragmente de discuţii, atunci când “problema” nu era deloc fierbinte. Pe acest suport “subţire” îşi pune o întrebare: Cum procedez cu Maria e normal? În asemenea situaţii nu ar trebui să facă altceva, sau ceva special ? Chestiile acestea nu prea le ştia… poate că lui îi scapă ceva, pe care poate Maria-l ştie şi el „habarnist”. Dacă ea-i sinceră, o să-i spună, dar el nu crede că ar trebui să procedeze ”altcumva”. Asta cam aşa e, dar s-ar simţi deosebit de neplăcut să fie pe post de “faz”. “Somnului“ i se făcu milă de el şi adormi în pace.
A doua zi, Sandu o întâlni pe Maria cu totul întâmplător, când ea-l conducea pe tatăl-său la fizioterapie. Încercă s-o salute, dar ea îi făcu semn să “dispară”, să nu intervină,… acest lucru l-a bulversat… El aşa a crezut că nu este rău să-l cunoască şi pe tatăl ei. Se pare că Maria era de altă părere… Fluierând a pagubă, îşi trăgea picioarele goale prin nisipul fierbinte al plajei… Nu mai avea nici-un chef. A auzit nenumărate lucruri despre ciudăţeniile de comportament al fetelor, dar n-a crezut o iotă. Acum el este prins în ele. În acest caz trebuie să facă ceva anume? Nu-şi dădea seama…
În ziua următoare n-a văzut-o deloc pe Maria şi a început să se perpelească. Orice făcea, oriunde mergea, gândurile lui o căutau. Maria-l însoţea pretutindeni, îi ocupa mintea şi gândurile. Era iritat că atât de puţin au fost împreună, de fapt nu putea cataloga cunoştinţa lor ca o întâlnire, ca o prietenie.