Omului îi era ruşine să-i povestească ce-i în casa lui, că de fapt nevastă-sa s-a dat cu Tov-ul şi împreună l-au scos din casă. Recunoştea că Tov-ul era mai tânăr, mai odihnit. O putea călări de mai multe ori pe zi… Apoi, poziţia lui socială!… Deh!… Tov-ul era “cineva”!
Dragostea “porumbeilor” să fi ţinut de vreun an, când “cineva” a aflat că tânărul Tov trăieşte în concubinaj…
Tovarăşul “cineva” l-a chemat la dânsul pe tânărul Tov şi l-a “sfătuit” să se căsătorească, dar morala de partid nu permite ca un Tov să ia o femeie divorţată! De aceea dânsul îi “recomandă” o tânără care ”activează”. Tov-ul, bun executant, în respectul ideologiei, a mulţumit de îndrumări şi s-a căsătorit cu tânăra recomandată. Tov-ul a aflat că şi soţia lui a fost fată… cândva, iar acum era… aşa cum era întrucât a fost “folosită” de tovarăşul “cineva” înainte de-a i-o recomanda şi a i-o “ceda” lui.
Tânărul Tov era un om orgolios şi-şi dorea neapărat un băiat… Trecuse un an şi “încă nimic”. S-a dus la medic. După o minuţioasă investigaţie, aşa cum numai la asemenea şefi se făcea, rezultatul a fost dezastruos pentru Tov… În urma repetatelor avorturi făcute, din “traiul” cu tovarăşul “cineva”, soţia lui devenise stearpă!…
Dacă ar fi aflat acest lucru, tehnicianului nostru nu i-ar mai fi trebuit altă răzbunare pentru umilinţele şi însuşirile de bunuri, mobile şi imobile, de care a fost deposedat de Tov. Dar el nu ştia nimic din intimităţile Tov-ului care i-a fost chiriaş şi ”şogor”.
Tov-ul pe nevasta tehnicianului, pur şi simplu, a dat-o afară din casă, în momentul în care tovarăşul “cineva” i-a pus în vedere să se însoare, aşa cum aţi aflat deja. Femeia, trezită la “mintea romanului de pe urmă”, s-a dus la bărbatul-său, care OM fiind, n-a bătut-o, a primit-o în casă (unde s-a putut aciua şi el că din propria casă a fost ”evacuat”), i-a cumpărat un pat şi dânsei, dar a rugat-o să nu mai aibă pretenţii ca pe vremea când îi era soţie. El, ca orice creştin înţelege să ajute o femeie aruncată-n stradă de un bărbat, femeie care nu are locuinţă că a cedat-o amantului, dar pretenţia ca între ei toate să fie “curate” cum au fost înainte, e deplasată. Când dânsa a făcut ce-a făcut, sufletul lui a fost greu încercat, greu lezat, ca acum să i se pretindă să mai adore persoana “folosită”de altul şi aruncată în stradă. Era încă nevasta lui, poate că, cine ştie, se vor mai împăca, dar să lase lucrurile să se rezolve de la sine, să nu forţeze nimic, că nimic n-ar avea de câştigat, ba dimpotrivă!…