Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor:

Pentru o scurtă perioadă, gândurile-i “fugeau” spre casă, către vecinii lui de stradă, vecini mai apropiaţi ca distanţă şi care oarecum aveau istorii conjugate…
Unul dintre bărbaţii respectivelor familii avea profesia de tehnician mecanic, priceput în meserie (aprecieri făcute de persoane competente, nu de mine), dar îşi făcea această meserie cu foarte multe delegaţii şi plecări de acasă. Nevastă-sa, femeie frumoasă, tânără, casnică şi fără copii, îi întreţinea gospodăria. Problema cu lipsa copiilor era materializarea faptului că ea nu era aptă de procreare. Într-una dintre lipsurile soţului de acasă i s-a prezentat un ins, spilcuit, aranjat la “şapte ace” cu o dicţie perfectă, înalt, frumos şi impozant, care căuta o cameră de închiriat. Tipul era noul tovarăş de la UTC – noul BOSS. Femeia nu-şi explica de ce a procedat în acel fel, dar i-a cedat o cameră din cele două pe care le aveau. La întoarcerea soţului, un tip înţelegător de altfel, nu s-a opus ca tânărul BOSS să-i fie chiriaş. De fapt, necunoscând detaliile, nu a intervenit, nedorindu-şi-l duşman chiar pe el. În rest, în nevastă-sa avea încredere, camera tot era goală şi nu strica un ban în plus. O bună perioadă de timp, treburile se derulau firesc; ceea ce-a omis tehnicianul nostru era faptul că BOSS-ul era de la propagandă… şi sarcina lui expresă era “lămurirea” oamenilor să intre în “colective”. Şi tipul era foarte convingător, iar după puţine zile nevasta tehnicianului îi devenise amantă…
Femeia şi-a dat seama că a făcut un lucru îngrozitor. În casa soţului său, pe banii lui, ea îşi ţinea amant care bineînţeles că era scutit de orice contribuţie la întreţinere. I-a propus Tov-ului că va divorţa de soţ şi o să se căsătorească cu el. Tov-ul a fost de acord cu prima propunere, dar cea de-a doua a respins-o, până la clarificarea primei propuneri…
Aşadar, la reîntoarcerea soţului, “porumbeii” i-au explicat că ei de fapt se iubesc… că nu pot trăi unul fără altul… şi că, în final, el, fostul soţ al respectivei femei, este-n plus… în propria-i casă!…
Vestea aceasta, care te poate trimite pe lumea cealaltă,… care te duce la pierderea minţii, care te poate împinge la crimă!… i-a fost adusă la cunoştinţa soţului de către tovarăşul Tov., explicându-i, ca “unui om civilizat”, că acestea toate sunt lucruri fireşti… etc… etc.
Omul nostru, din om însurat… cu locuinţă… cu nevastă,… a ajuns ca după privaţiunile unei delegaţii să n-aibă unde face o baie… să n-aibă unde-şi pune capul jos… să nu se poată bucura de căsnicie. A plecat la hotel şi fiindcă nici cu banii nu stătea prea bine (cumpărase cadouri soţiei), a rugat-o pe recepţioneră să-l lase să-şi pună undeva jos capul că femeia s-a dus la părinţi şi nu vrea să-şi deranjeze vecinii.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.