– Când ?…
– Azi dimineaţă ! Nu tu erai pe un stabilopod, pe malul mării ?
– Ba… eu eram ! Dar eu… eu nu am văzut pe nimeni !…
– Ce-ţi spuneam eu ?
– Te rog să mă ierţi !… Este o greşeală de neiertat ! Dar aşa a fost. Mi-am dat timpul înapoi cu vreo doi ani şi în mod sigur că nu puteai fi acolo dacă eu eram cu doi ani mai mic !… aşa că nu eram nici aici !…
– Înţeleg !… Ţi-e dor de mămica !…
– Poţi s-o iei şi aşa!… Că tot la dânsa mă gândeam, dar ceea ce mă frământa era altceva.
– Domnul poate să facă destăinuiri complete, sau ne oprim aici cu secretele?!
– Cred că nu ar fi aşa de interesant să ştii de unde îmi vin amneziile! Dar dacă ţii, eu o să-ţi derulez povestea. Ceea ce am intenţionat să aflu de la tine şi pentru care m-am apropiat este faptul că am văzut că eşti singură… Ai tăi te-au lăsat să străbaţi “valurile vieţii” şi ale mării singură ? …
– Da, aici şi acum sunt singură ! Şi azi dimineaţă am fost tot singură, fiindcă erau orele de tratament ale tatei. Deci sunt cu tata şi peste câteva clipe te părăsesc, că tata termină tratamentul la “diadinamice” şi mergem la vilă…
– Şi eu… eu ce să fac ?…
– Bravo, domnule !… O jumătate de zi stau lângă tine şi tu “nu mă vezi”, iar acum deodată… mă iei de mămică ? Aşa-s bărbaţii… trebuie conduşi, că altfel se pierd… Acum te las… Ne vedem mâine, la “popasul doi muţi“. Sper că-ţi vei aduce aminte, nu ?… Noapte bună !
– Cum ?… Chiar pleci aşa ?…
– Păi ! Cum ai vrea ?…
– Maria !… Eu…
– Lasă că-mi spui mâine ! Somn uşor !
Maria plecă… Sandu aplică un picior unei cutii, moment în care realiză că era desculţ… Apăsa mâna pe gură să nu urle ca în desenele animate şi plecă la vilă. Somnul s-a lipit greu de el. Cearşaful s-a făcut frânghie sub el. Spre dimineaţă a aţipit şi el “ceva”… când alţii se trezeau ca să privească extaziaţi cum marea “naşte” soarele, sau să-şi poată completa “colecţia“ de scoici scoase de valuri la ţărm, pe nisipul fin şi umed.
Cu aşa odihnă, Sandu a depăşit cu mult “sfertul academic”. Rezultatul era previzibil. Unde trebuia să se afle cea mai frumoasă fată de pe plajă era pustiu. Degeaba-şi holba ochii cârpiţi de somn, eforturile-i erau tardive. Cine te aşteaptă la întâlnire o jumătate de zi? Sau, altfel spus, cui îi poţi pretinde acest lucru?