Pe Maria acest lucru a durut-o. Poate că ea nu era ruptă din Soare… Dar nici o “ciumă” nu era… ca îngâmfatul ăsta să treacă pe lângă ea fără măcar s-o observe!…
Sandu constată că, după plajă, somn şi masă, se făcuse seară. De la un “Night-bar” venea o muzică plăcută, antrenantă, care-l atrăgea ca un magnet. Părăsi vila şi luă direcţia barului de noapte. Ajuns în apropierea barului constată că nu numai el a fost “răscolit” de melodie, aici fiind mai mulţi, şi nu numai tineri, ci şi mai vârstnici. Din cei ce audiau muzica, unii au început să fredoneze melodia, iar alţii chiar să se “zbenguiască “ în ritmul ei.
Şi Sandu, aproape fără să-şi dea seama, a început să-şi mişte picioarele şi corpul în ritmul muzicii. După ce ochii lui se obişnuiseră cu lumina slabă, ce era primită de la diferite spoturi, de la diferite jocuri de lumini, a început să deosebească şi feţele celor care dansau, sau ascultau muzica, lângă acel bar. Dintre figurile de acolo una parcă nu-i era străină!… Era o fetişcană cu ochii mari, galeşi, promiţători. Era îmbrăcată într-o rochie subţire de vară şi bineînţeles că şi ea îşi mişca trupul în ritmul muzicii.
Sandu se uită să vadă dacă era cu cineva… După cum se mişca şi faptul că nu se întorcea la un loc dinainte stabilit, de fiecare dată,… şi-a dat seama că era singură.
Atunci, un fulger i-a străpuns inima… Cum poţi să laşi o fată atât de tânără, atât de frumoasă şi care are atâta candoare în ochi… să fie singură?… noaptea !… pe plajă… lângă un bar de noapte !… unde umblă atâta lume !…
În sufletul lui Sandu s-a născut un sentiment de protecţie faţă de această făptură. O urmărea din priviri, urmărea tot ce făcea, dar mai ales era atent să nu se apropie nimeni de ea; şi, mai cu dansul, mai cu pasul, se apropie de ea. La un moment dat, s-au văzut faţă-n faţă…
– Domnişoară !… dansaţi?…
– Cum ? …”Măria Sa” îşi pleacă ochii şi la muritorii de rând ?… Îi observă şi pe ei ?…
Sandu, parcă înghiţise o găluşcă. Îi părea cunoscută! Da!…dar acum o vedea pentru prima oară, şi ea îl lua “pe sus” ?
– Nu vă supăraţi, domnişoară !… Domnişoara ?…
– Maria.
– Domnişoara Maria, dar eu… eu vă văd pentru prima oară în viaţă !
– Ai perfectă dreptate!…
– Sandu.
– Sandule! Aici ai perfectă dreptate, dar azi… toată ziua am stat lângă tine, însă ochii tăi nu au coborât asupra umilei mele făpturi !…