Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi ascultat de sfatul maică-si, care, cu alte cuvinte, i-a descris exact ceea ce s-a petrecut în casa Mariettei… Bineînţeles că Sandu i-a replicat :
– Hai !… mamă !… Doar nu ai spionat la geamul ei ?! Pe toate le ştii ?! Omul nu mai poate să iasă din casă ?!
– De ce nu mergi la Ioana ? Este şi ziua ei ! Suntem şi vecini, avem relaţii bune .. este şi frumoasă… părinţii ei sunt nişte oameni oneşti şi cumsecade…
– Hai mamiii !… Că doar nu mă însor azi !…
– Tu de însurat nu te însori, dar nici nu te duci într-un loc de laudă !
– Bineeee ! Nu mă mai duc !
– “Din lac în puţ”, dacă omul încearcă să converseze cu tine, tu foloseşti orice mijloace să pui punct discuţiei !…
– Acum ce să fac ?
– Asta tu şti mai bine !… Eu am încredere în tine, cu ceva mai multă decât acuzi tu şi mai multă decât pui tu în aplicare ceea ce eu îţi spun… faţă de ceea ce tu mă “rogi”!
– Hai … mamiii !
– Cum ? Mă chemi şi pe mine să mă duc ?
– Nu!… Da… nu terminăm ?!
– Ai vrut să întrebi dacă eu… nu termin ? Am terminat ! Distracţie plăcută !
– Ciau !…
– Şi acum, dacă măcar mi-ar fi imputat ceva, mi-ar fi
venit mai uşor !… Dar aşa? Rămâne să mă amorsez singur !…
Sandu, după această întâmplare, n-a promis nimănui nimic. A făcut un pact în el însuşi şi greu i-a mai fost în aceşti doi ani… acum este fericit că a reuşit.
Doi ani… să nu vezi un film… să nu participi la excursii… să nu urmăreşti un program la televizor şi în general cam: “să nu faci nimic din tot ce înseamnă tinereţe”… toate să le “pui deoparte “… pentru mai târziu ?… Şi acum parcă-i pare rău că s-a terminat ! Zâmbea şăgalnic acestui gând. Îşi zâmbea lui însuşi !
Mai jos de stabilopodul “lui”, pe o piatră, o fetişcană se uita şi ea la mare, dar din când în când mai trăgea cu ochiul şi la “absentul de sus”. Îl vedea ba îndurerat, ba zâmbind… Îi plăcea de el… când deodată, brusc, se ridică şi plecă… fără să aibă impresia că a văzut-o măcar…