Saturday, March 28th, 2009 | Scriitor:

– Si ce vor face acolo?
-Nu stiu… Nu mi-au spus. Probabil le-a fost frica sa-mi spuna de vreun aranjament stiind ca tata-i militian…
Dupa cateva saptamani, intre copil si sotul meu a intervenit o cearta cam dura. Sotul meu l-a facut “om de nimic”,si multe altele! Atunci Nelu a rabufnit:
– Daca asa crezi dumneata, daca nu mai sunt copilul tau, o sa ma duc si eu ca si prietenii mei in Ungaria!
Sotul meu suparat peste masura a sarit la el si daca nu eram eu acasa cred ca-1 nenorocea pe baiat in bataie. Judecata lui era simpla: “Sa-ti fuga copilul din tara insemna sfarsitul carierei lui de militian.”. Cu greu am aplanat conflictul. Sotul meu chiar il crezuse, stiind cati fugeau zilnic peste granita in acele zile: el era mai “la curent cu aceste treburi ca noi”.
In decembrie, pe 17 a primit vacanta. I-am dat 3.000 de lei sa mearga la Oradea la talcioc sa-si cumpere blugi. A plecat impreuna cu un prieten si cu prietena lui. Am omis sa-i spun sotului meu unde pleaca baiatul. Venind imediat acasa si vazand ca baiatul nu era i-am spus unde plecase. El, nici una nici doua, a dat telefon la Militia TF si in Seini, copiii au fost arestati. La denuntul si invinuirea banuita de taica-sau, aceea de a incerca sa treaca fraudulos frontiera in Ungaria. El era inca sub impulsul a ceea ce-i “aruncase” baiatul la nervi, in cearta lor din vara. Faptul se pare, ii ramasese ca un “cui infipt in inima”. Baiatul meu si prietenii lui au fost dusi la “Judet” la “pastrare”, la beci. Cel mai grav lucru e ca baiatul meu “abandonat” de tatal sau, de la loviturile primite in cap s-a dezechilibrat psihic. Asa ca, acum, el s-a cam “stricat” la cap… Dupa ce s-au lamurit lucrurile a ajuns acasa! Imediat dupa revolutie, o serie de state s-au oferit sa ne dea ajutor medical si chiar sa spitalizeze oameni ce au suferit in timpul revolutiei. Am gasit intelegere si mi-au luat si mie baiatul. A fost trimis in Ungaria. Acum se simte mai bine. Are doua saptamani de convalescenta dupa care va merge la control, dar nu are voie sa faca nici un fel de efort intelectual. Daca puteti face ceva pentru el va rog sa incercati, ca el in acest moment nu este capabil sa sustina un examen. Aici aveti lucrarea lui de practica…
– Bine, bine, dar baiatul unde este?
– Aici, aici afara, sa-1 aduc?
– Va rugam!
In sala intra Nelu cu maica-sa. Nu arata altfel de cum il stiam. Atat doar ca ochii lui parca priveau undeva departe, peste noi.
– Doamna draga, dar sotul unde va este?
– Acum, este acasa. Dupa masa mergem cu totii la niste rude, ca pe Nelu numai alaltaieri l-am scos din spital, sa-1 vada.
– Da… bine… mergeti sanatosi!
– Multumim… multumim frumos!
– Nu aveti pentru ce. La buna vedere!
Doi tineri obisnuiti, care au avut, in acel decembrie dramatic, doua destine diferite.
– Doamne, parca a fost un vis urat, “Iepoca” aia, bine ca a apus.
Va cer iertare ca iau cuvantul zise un miner sugubat, dar in aceasta perioada a socialismului munceam pe rupte! De multe ori in numele “intrecerii socialiste”. Era perioada “Stahanovismului”
– Te ascultam cu placere. Poftiti si derulati-va “epoca dumneavoastra”!

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.