Era pe la sfarsitul lunii ianuarie si se desfasurau examenele cu elevii scolii profesionale. Era examenul de absolvire. Se derula in doua etape: practic si teoretic. Scoala profesionala de atunci era un fel de “scoala de calificare” cu personal redus.
Avea profesori pentru materiile tehnice dat la indrumarea si urmarirea practicii nu aveau pe nimeni. Se stabilise un inginer si un maistru care sa-i indrume pe acesti elevi “independenti”. Sarcinile acestora erau date peste norma didactica, chiar cine ar fi avut bunavointa sa exercite acest control si indrumare a practicii, trebuia sa-si neglijeze propriile clase. Norma didactica a profesorilor ajunsese la 30 de ore saptamanal, iar suplinirea era considerata “munca patriotica”. Pur si simplu nu se plateau! Normele maistrilor erau de 36 ore pe saptamana, dar nu de putine ori se ajungea si la 44 ore, neavand voie sa se angajeze alt cadru sau alt maistru pentru orele in plus, intrucat nu se putea alcatui o catedra completa!
Asa se face ca elevii scolii profesionale se intalneau foarte rar cu “indrumatorii practicii”. Acestia veneau doar cand clasele lor erau scoase la “munca patriotica” de recoltare pe camp sau in alte activitati cuprinse in “Cantarea Romaniei”; atunci cate unul mai “fugea” sa vada ce-i cu practica la aceste profesionale… Asa era controlul, asa era si instruirea. Elevii scolii profesionale devenisera un fel de elevi care nu mai doreau sa primeasca sfaturi. Erau cam satui de aceste forme de “indrumare” si asta era una din cauzele care ii facea sa mearga la scoala profesionala. Sa fie lasati in pace. Sa li se faca un program mai lejer. Ce mai, erau autodidacti!
Asa stand lucrurile, acei de la intreprinderi care aveau elevi practicanti, de regula nu-i foloseau in meseriile lor, ci la fel de fel de munci necalificate: incarcatori la unele transporturi de materiale, la curatenie si la orice corvoada se ivea. Numai ce auzeai: Hei, voi aia de la profesionala, veniti incoace! Stiind ca nu este corect acest lucru, pentru a nu avea reclamatii, pentru muncile “iesite din grafic”, elevii profitau si ei, cerand si primind zile libere. Astfel ca, nu o data, cel ce indruma practica se ducea la intreprindere si nu gasea acolo nici un elev. In momentul in care elevul era convins ce inseamna si cum e privita meseria lui, teoretic nu mai invata nimic. De fapt se rupea total de carte, lucru ce influenta si comportamentul lui. Ei isi dadeau seama ca se pot descurca in meserie nu numai pe baza practicii facute in atelierul scolii in clasa a lX a si aX-a. Tot ca o cauza a acestei ruperi de carte era si faptul ca el obtinea certificatul de absolvire fara probleme, usor deci. Stiau, de asemenea ca in intreprinderi vor sta mult si bine incadrati tot ca necalificati, din cauza ca nu erau obtinute de intreprinderi fondurile de salarii. La absolvire ei nu primeau o anumita categorie de salarizare. Asa stand lucrurile, elevul era descurajat si ca urmare recurgea la aranjamente. Ele erau la moda in acele vremuri. Aceste examene de absolvire deveneau niste lucruri jenante pentru un cadru didactic. Erau un simulacru. Elevul trebuia trecut Exista “dispozitie de sus”. Toti se supuneau, dar nici unul nu intreba de unde exact, si ….cat de “de sus” vine dispozitia. Singurul lucru ce mai justifica nota de examen pe care se baza departajarea la notare erau lucrarile practice, care, prin straduinta muncitorilor, a maistrilor din productie, aduceau a lucrari ce, se incadrau in normele date de ITC-uri.
De aceea in zilele cand acesti elevi aveau examen, profesorii, maistrii si Inginerii isi indreptau urechile in alta parte, sa nu auda prostiile pe care le debitau elevii. Daca se intampla, Doamne fereste, sa “tranteasca” vreunul, imediat era intocmita o informare “sus”, in urma careia se lasa cu “cantec” si cu sanctionarea profesorului “vinovat, care nu intelegea necesitatea de noi cadre cerute de economia nationala”!
Indicatia primita era ca acei elevi care au mai mult de 25 de zile de absente de la practica sa fie pusi sa repete intreaga perioada de practica. In rest, toti treceau cu brio! Spun cu brio, fiindca pentru a-ti mentine “bursa de contract” trebuia sa ai cel putin nota sapte… “Cadeau” deci cei ce… se-mpiedicau de scari!
Examenul a inceput si decurgea normal Elevii intrau, isi prezentau lucrarile practice, primeau nota si plecau.