Sub aceasta definitie, de toti acceptata, deci necontrolabila, Voichita s-a sfarsit… Moartea ei a adus o umbra de tristete peste intreg satul. Pierduse un om, un om bun, un om de nadejde si mama unui copil. In aceasta lumina, oamenii vorbeau cu regret despre acest nefericit eveniment. Poate uitarea s-ar fi asternut mai repede daca intr-o zi de targ, doua femei nu s-ar fi “capuit” in plina piata! Femeile erau maritate, la casele lor, de altfel considerate bune gospodine, numai ca Achim le-a impacat. Nimeni n-ar fi putut spune din ce “s-au luat”, dar felul in care s-au linistit in preajma lui Achim, a pus lumea pe ganduri, pe idei. Una dintre femei era Neta, femeie maritata cu un mestesugar, care lucra costume populare. Omul, harnic fiind, avea si ceva “stransura” si mai avea si vreo cincizeci de oi. Deci nimeni n-ar fi putut zice ca Neta avea numai grija casei si a “caierului”, a povestilor. Ii cam placea sa-si bage nasul in treburile altora…Nici de gura nu era mai domolita, fiind una din “intovarasite”, s-ar putea spune ca ea l-a “investit” pe Achim ca baci al “intovarasitilor”. Barbatul Netei, om cumsecade, muncitor, cu castiguri apreciabile, era placut la infatisare si vorba. Ce si-ar fi putut reprosa era ca inca n-aveau copii, cu toate ca erau “luati” de mai multi ani. Cealalta “combatanta” era Mina…o vecina a familiei lui Achim. Barbatul ei era butinar, din lemnele taiate de el si alti butnari s-au facut toate casele din sat, care-s mai noi. Era un barbat inalt, frumos, atletic, renumit pentru puterea lui. Partea slaba a casniciei lor era ca, taiatul lemnelor, pe el il “tinea” in padure si treburile casei, gospodaria o “tinea” pe Mina in sat. Nici ei n-aveau copii si, ca si cealalta familie, mai aveau si niste oite. Vasile, barbatul Minei s-a inscris in “intovarasii” ca sa nu trebuiasca sa mearga el sau sotia cu oile. Cu asta au scapat de un gand, dar lui Vasile nu i-a placut deloc ca baci era Achim, pe care-l stia si ca vecin, si fata de el nutrea un dispret ca barbat. De asemeni nu-i era pe plac cat de “curat” era Achim in ceea ce-l privea pe omul Achim, ori se stie ca, la un baci, curatenia este “tabu”. Din mainile lui spalate, dar mai ades nespalate, vei manca ani de zile branza facuta de el. Daca oamenii asa au hotarat, nu s-a opus cu indarjire, intrucat lipsind atata timp din sat, nu putea indrepta singur toate strambatatile. S-a mai lasat influentat si de Mina, cu toate ca el era prieten bun cu Laurentiu, baciul comunal al “neintovarasitilor”, baci care i-ar fi luat si oile lui, intrucat nimeni nu se opunea parerilor lui Laurentiu, stiut fiind ca el conducea satul si nu primarul “ales”, atunci cand era vorba de o problema obsteasca. Totul ramanea asa cum spunea Laurentiu si nu cum spunea “tovarasul presedinte”. Ei, asta-i omul. Din comoditate, din dorinta de-a fi lasat in pace, “s-a dat” pe “mana femeii”, cu toate ca a observat ca nu i-a facut un serviciu lui Laurentiu si ca nici el nu-i incantat de lucrul acesta, considerandu-se prieten de-o viata cu Vasile, care de data aceasta, a facut “invers” de cum ar fi trebuit. Il mai durea pe Laurentiu si faptul ca nimeni nu-si putea da cu presupusul ce va iesi din “intovarasire” Dupa galceava din targ, dintre cele doua femei, cam la vreo saptamana, Neta a fugit de la sotul sau la Achim, fara a da nici o explicatie. Achim in acest an n-a mai fost “promovat” baci. Lumea, de doi ani s-a cam saturat de el, de “meseria” ce-o facea Achim.