Mai traiau poate, mai putine zile decat degetele de la o mana, chiar pe degetele unei singure maini si ei, sau ele, nedandu-le medicamente, le mai economiseau o zi sau doua din zilele numarate din ultimele zile ale acestor oropsiti Iar bolnavii stiau si cui le vand “zilele lor”, medicamentele lor. Cioca le spunea tuturor. Dupa miezul noptii Cioca nu mai dormea. Se posta dupa usa balconului si privea in balcon. La inceput colegii de camera credeau ca pandeste, ca-i pandeste de hoti! In spital toti furau. Cei ajunsi pe “toboganul mortii” nu se mai sinchiseau de nimic, nimic nu-i impresiona. Aici nu functiona legea. Dorinta de-a bea era atat de mare, de-a nu fi treaz cand vine Doamna, de-a nu stii clipa, incat se fura totul si totul se da pe bautura. Si, cum bani nu prea aveau, pandeau si cum dormea unul – ca tebecistii dorm putin, dar dorm profund – i se fura tot ce se putea: haine, bani, pantofi, radioul, ce mai, orice, pe ce puteau pune mana se vindea pe bautura. Unul, odata, s-a trezit si l-a intrebat pe coleg, de ce-i face asta?
– Doar nu vrei sa mori cu avere! Crezi ca tie iti mai sunt de folos “adidasii”? Poti trai si fara ei si cand te-or duce “acasa” nu-i merge tu pe picioare. Te cara ei! Si a plecat sa-si vanda “agoniseala” furata colegului de camera. Pe Cioca nu-l interesa lucrurile acestea. Ion fostul minier de la Herja, nu s-a mai putut rabda si a strigat la el:
– Tu esti huhurez? Ce dracu faci acolo, noapte de noapte?!
– Ma uit daca pun drapelul.
– Te-ai scrantit! Despre ce drapel vorbesti in crucea noptii?!
– Nu, nu m-am scrantit. Dar ma uit daca pun drapelul…
Ion vazand ca n-o scoate la capat cu el l-a lasat in pace. Credea ca traind mai mult singur, neavand familie, Cioca s-a stricat de cap si are idei fixe. Asa a crezut pana intr-o noapte, noapte cand Cioca se ridica si iesi din camera. S-a auzit ceva tarsit si Cioca s-a intors dupa vreo jumatate de ora…tusind si horcaind din greu…
– Ce-i cu tine, huhurez?
– Am ajutat sa puna drapelul. Pentru Ion, pentru un miner bolnav, discutia nu mai prezenta interes. S-a intors pe partea cealalta cu gandul sa doarma, cand Cioca a iesit iar. S-a ridicat sa-l intrebe ceva, dar Cioca disparuse din camera. S-a auzit iar o harsaitura si din nou a aparut Cioca murmurand ceva, tusind si rasufland din greu.
– Ce dracu bolborosesti acolo, huhurez?
– Tu nu dormi? Credeam ca dormi. Am zis si eu acolo un “Dumnezeu sa-l ierte”!
– Cui i-ai spus asta?!
– Pai nu ti-am spus: am pus drapelul lui Victor,
– Ce mama dracului, drapel? Te-ai pus sa ma innebunesti cu drapelele tale?!
– Nu-i al meu, nu de drapelul meu am vorbit, de-al lui Victor, mai inainte a fost al lui Onisim.
– Bine, bine. Si unde l-ai pus?
– Pe terasa, unde Doamne sa-l pun!?
– Si cand li-i lua de acolo?
– D-apoi, cam pe la unspe. De ce?