Am coborat pasarela metalica, compresoarele faceau un vuiet continuu de peste o suta dB si oamenii care lucreaza aici, dupa un timp isi pierd auzul, atunci, luandu-mi ochii de la drumul pe care-l aveam de parcurs, pe un compresor vad “ceva”, ceva ce nu avea ce cauta acolo…Ma intorc sa vad mai bine si aprind si lanterna…Intr-adevar, pe compresor erau intinse niste haine, care erau aranjate in asa fel, de parca cineva le-ar fi pus la uscat. Era greu de deosebit ce fel de haine erau acestea. Moda prezentului, casele de creatie se straduiesc sa faca fel de fel de imbracaminte, chiar si din petice de culori diferite, cu forme diferite, dar hainele vazute si puse la uscat pe compresor nu se incadrau in randul noilor creatii. In activitatea mea am mai vazut haine intinse la uscat pe compresoare, erau salopete, haine de uzura, pe cand acestea erau haine civile si complete. Adica bluza, camasa, maieu, pantaloni, chiloti, ciorapi si chiar si ghetele. Era o imbracaminte intreaga a unui barbat, cu rezerva ca, in cromatica hainelor era ceva ciudat! Pe stalpul din fata compresorului scria in continuare seful pazei, era montat “butonul de avarie”. L-am apasat si pe usa a aparut paznicul tanar, cel pe care-l banuiam ca doarme, cu arma indreptata spre mine. Am ramas surprins intrucat tipul acesta de alarma era de “interior”, de afara nu se auzea si totusi numai tanarul paznic de afara s-a prezentat. I-am facut semnul de incercuire si el avansa spre compresor prin partea dreapta, iar eu prin partea stanga a compresorului. Dupa compresor am gasit un om dormind, un om la vreo 35 de ani, gol pusca! Asa cum l-a facut maica-sa, numai ca el mai avea prin unele locuri si par, iar prin altele incepea sa-i cada! L-am prins de brat si l-am trezit. S-a ridicat fara sa spuna nimic, fara sa opuna rezistenta si a incercat sa se imbrace. Atunci mi-am dat seama ca avea pe haine vopsea. Probabil cineva aruncase pe el vopsea chiar si pe trup era manjit cu vopsea si pamant!
“Baiatul” i-a adus o salopeta “goala”, ca in uzina n-avem chiloti si maieuri, iar salopeta din in e cam aspra, dar nu noi l-am rugat sa se balaceasca prin vopsea si noroi, asa ca suntem scuzati. L-am dus in biroul maistrilor si l-am rugat sa se aseze. Pe baiat l-am trimis in post iar eu am telefonat la procuratura. Mutra celui ce dormise in pielea goala langa compresor imi parea cunoscuta. Eram cam de aceiasi varsta. Mi-am adus aminte ca tipul lucrase la noi cam un an si jumatate. Pe atunci eu eram baschetbalist iar el era lacatus-compresorist. Poate de aceea s-a dus la compresoare, la vechiul lui loc de munca. Mie nu-mi placeau mai multe lucruri, continua sa scrie in procesul verbal seful pazei, ma deranja in mod deosebit ca la ultima verificare a posturilor, toate erau in regula, dar judecand dupa cat ii erau de uscate hainele, cam cat o fi putut dormi in “costumul lui Adam” rezulta ca tipul era in hala de cel putin o ora si jumatate! Un alt fapt: hala de compresoare este plasata in imediata apropiere a laboratorului, laborator in care se incerca recuperarea acelui metal atat de pretios, iar langa toate acestea se afla precipitarea, sectia finala, unde era amenajata o statie pilot care urma sa faca recuperarea metalului respectiv! Deci tipul era foarte aproape de obiectivul principal!
Un alt avertisment era ca in momentul cand suna avaria, cum am facut si eu, alerteaza toate posturile, se aprinde un bec de control si un alt bec care arata unde a avut loc avaria. Ori dintre toti paznicii care trebuiau sa se prezinte, cand am cuplat avaria, s-a prezentat numai unul, ceilalti nici acum nu au venit! A incercat un prim interogatoriu cu “prinsul”: