– Alo, Andrei?
– Da. Tu esti? Ce noutati ai?
– Andrei! Ne putem intalni azi?
– Sigur…Numai sa dorm un ceas.
– Pai, pana acum ce-ai facut?
– Slujba. Cand suna telefonul, atunci am intrat pe usa.
– Da, n-am stiut, atunci cum ramanem?
– Pai …diseara pe la opt, pe malul lacului, in parc, la locul, stii tu unde
– Stiu. Atunci la opt. Somn usor!
– Multumesc. La revedere!
Dupa o scurta plimbare prin parc, Mircea s-a dus la local. Andrei era deja acolo, proaspat, cu o halba in fata. Se uita la tinerii din barcile care mai mult stateau, decat alunecau pe apa.
– Buna, Andrei!
– Buna!Tu tot o bere sau iei o tarie!
– M-am gandit ca om cina aici. Asa ca incepem c-o tarie!…
– Bine …Domnu’!…Domnu’!…doua sute de “Zalau”!
– Vineee!
– Auzi, Andrei, ieri m-ai speriat. Apoi m-ai intristat! Ma macina gandul ca eu te consider prieten si de fapt nici nu te cunosc, cum de fapt se cunosc prietenii…
– Poftiti “Zalaul”!
– Multumim!
– Iti spuneam de gandurile mele, de-a te cunoaste…de-a te cunoaste mai bine…pe tine, prietenul meu.
– Daca tu vrei asta…eu n-am nimic impotriva. Noroc! si impinse paharul sa ciocneasca.
– Noroc!
– Viata mea…viata mea n-are nimic extraordinar. E o viata obisnuita, traita mai mult in “suturi”…dar, cand vei avea chef ti-oi povesti-o, fotograma cu fotograma.
– Andrei, tu incepe povestea si eu comand cina! Dar te rog sa incepi din momentul iesirii tale din puscarie.
– De acolo incep, daca asa vrei tu. Poate stii si tu ca atunci cand ai o “tinichea legata de coada” nu se da nimeni in vant sa te angajeze. Am vagabondat si eu cateva saptamani cu: “va rog frumos” si eram servit cu: “nu angajam” sau “nu avem posturi” pana cand mi-a spus cineva, ca de la ceanuratia Sasar “fug” oamenii. M-am dus pana acolo si, sincer sa fiu si eu as fi fugit, daca altundeva m-ar fi asteptat o bucata de paine. Cum pe mine nu ma astepta nimeni, nicaieri, am fost unul dintre putinii angajati in acel loc si in acel an. Sectia aceea, cu numai un an in urma luase “drapelul pe tara”.In culmea succesului s-a gasit un “cineva” sa schimbe procesul tehnologic. Ei bine, atata mizerie cata am vazut atunci acolo, poate unii n-au ocazia sa vada intr-o viata de om. Spuma din mal negru avea un stat de om, apa murdara peste tot.