Pe aceste “strazi” are fiecare familie un lacas, exact asa cum locuiesc in cetate, doar ca nu-i despart gradinile si loturile, sau “locuintele” sunt mai apropiate. In ele, fiecare familie isi poate desfasura activitatea si viata in conditii normale. Vitele sunt in partea de miazanoapte, intrucat acolo se gasesc puturile de aerisire si mirosul de la vite nu vine spre oameni. Circulatia aerului este dinspre Samus spre deal. Vezi, asta este ulita Lemnarilor, cealalta a Burecenilor, asta-i Podereiul, asta-i Prundul, ulita Morii si tot asa, strazile cetatii sunt aici in miniatura. Au si spatii de depozitare, iar in momentul in care intra aici, toti barbatii fac “instructie”, iar femeile asigura hrana care presupune utilizarea cat mai redusa a focului : pastrama, fructe, lapte acru, branza, ma rog .. unele le cunosti si tu. Cu totii au hrana, pentru ei si pentru vite, pentru un an. Scoaterea murdariilor se face pe un canal, unde doi oameni scot apa dintr-un put toata ziua si-l curata prin spalare.
– Severius, tu vorbesti despre un spatiu, pentru zeci de mii de oameni activi ! Bine, dar asta-i imens !
– Asa si este. De aici si pana la biserica din centru, mergi pe cal o jumatate de ora, plus toate ramificatiile de care ti-am vorbit.
– Bine, dar de cand lucrati ? Cand ati facut aceste spatii imense … aceste catacombe ?!
– Pe tine te-a trimis regele pentru ca aurul s-a imputinat. Aurul s-a imputinat fiindca Zomar, fostul cnez a hotarat, ca jumatate din mineri si alti meseriasi : fierari, dulgheri, zidari, curelari sa lucreze aici, ca sa terminam aceste catacombe, care sa ne asigure protectie impotriva oricui ar navali aici. De lucrat se lucreaza de sute de ani, dar Zomar a hotarat sa le terminam, asa cum le vezi, zidite toate in caramida.
– Severius … parca-i un basm ! Sa treaca navalitorii pe deasupra si sa nu gaseasca nici oameni, nici bunuri… In timp ce aici jos se pregateste o armata. E extraordinar acest lucru ! O armata de cinci mii de suflete din cetate si de pe Valea Samusului. Avem un basm si cu cetatea noastra, dar acesta ramane pe altadata. Tu acum ai intrat pe poarta de serviciu. Mai este o poarta, a catacombelor, tot pentru militari si doua mai mari, pentru civili, unde ei pot intra cu bunurile, cu carutele. Una dintre ele este pe dealul Cetatii si cea de-a doua in curtea bisericii, locuri pe unde putem impresura orice dusman. Fiecare intrare are coridoare false, care pot prinde in capcane diferite, orice intrus care ar incerca sau ar reusi sa treaca de poarta principala. In afara acestor capcane, care nu duc nicaieri, in spatele lor mai sunt cateva randuri de porti cu grilaje, care nu pot fi deschise numai de cei din interiorul catacombelor.
– Deci, practic, Cetatea se retrage in adancuri.
– Nu chiar. Ai uitat de cele doua armate, una sub comanda lui Aristaldis si cea de la miazanoapte, armata de rezerva care asigura aprovizionarea si ingreuneaza intrarea in cetate. In cazul invadarii Cetatii, ele ar depresura de inamic cetatea sub comanda lui Aristaldis. De ce actioneaza numai atunci? Intrucat sunt multi mineri in aceasta armata si, chiar in timpul luptelor, lucrul in mina nu se intrerupe numai cand nu mai este alta posibilitate. Pana acum niciodata n-a fost asa de rau, sa trebuiasca sa intrerupem lucrul in mina. La acest fel de trai si lucru ne obliga locurile. Noi avem alimente, dar graul nu se face. Pentru a putea avea grau noi trebuie sa dam aur. Pentru negustori, noi avem aur. Nimic nu primim fara metalul pretios.