– Fii binevenit, Ditrich! Confeseaza-te!
– Magistre am gresit in fata Voastra! Am gresit mult! Ma iarta MAGISTRE!
– Fiecare avem momente cu care nu ne putem lauda, ele trec, sufletul ramane. Viata uneori ne mai si incerca, unii rezistam, altii cadem in ispita. Dar pe tine, bunule Ditrich, ce te supara?
– Magistre vreau sa ma insor!
– Dar cine-i fericita?
– Alica.
– Alica?!
– Da, Alica.
– Bine, Ditrich, dar cred ca stii ca ea nu-i catolica?! Tu porti semnul Sfantului Papa!
– De asta am venit. Eu doresc sa ma convertesc la religia ei, altfel nu vrea sa se marite cu mine! Am venit sa va rog sa-mi cereti “dispensa papala”.
– Ditrich, ai innebunit! Noi suntem aici sa catolicizam, nu sa ne converteasca ei pe noi Iti poti da seama ce faci?! Uiti oare care ti-e MISIUNEA?! Nu te-ai gandit ca-mi ceri prea mult?!
– Stiu ca-i foarte mult, dar asta imi doresc!
– Asta inseamna sa parasesti ordinul.
– Stiu si m-am hotarat.. numai asa pot sa ocup …a…
– Ce sa ocupi Ditrich?
– A…sa ma ocup de treburile mele!
– Cum vrei Ditrich…Cand voi avea raspunsul ti-l voi comunica.
– Domnul sa te aiba in paza, Magistre. Iti multumesc!
– Mergi sanatos!
Ceea ce cerea Ditrich era o renuntare. Renuntare la tot ceea ce-a fost, incercand a se naturaliza pe aceste meleaguri. Era de neimaginat, ca un om care a ajuns numarul 2 in Ordinul Teuton sa renunte la toate. Cunoscandu-l pe Ditrich, Kondrad stia ca pretul pentru care se converteste trebuie sa fie mai mare decat viitorul titlu de Magistru. Kondrad stia ca singura functie locala care pretinde convertirea la religia bastinasa, este cea de cnez. La asa ceva tindea Ditrich, renuntand la viata de teuton. Ceea ce nu stia Ditrich era ca unui musafir, cu foste functii in ordin, nu i se poate oferii functia de cnez al bastinasilor. Deci astea erau visele lui Dietrich. Kondrad ar fi putut sa-i dea un raspuns imediat lui Ditrich, exista o Bula Papala cu asemenea elemente, permise pentru a castiga increderea celor ce urmau a fi convertiti, a bastinasilor, dar dupa lipsa de consideratie cu care s-a afisat, de cate ori a avut ocazia, fata de el, a considerat ca nu-i strica putina perpelire, sa mai invete minte. De o buna bucata de vreme, vestile ce soseau din Rasarit, nu erau prea bune. Hoarda mongola s-a pus in miscare si calcau in picioarele cailor lor, toate noroadele ce erau in drumul lor si, mai cu deosebire pe acei care li se opuneau. Jefuiau, siluiau, maltratau, iar pe voinicii buni de oaste, ii prindeau cu arcanul pentru a ingrosa randurile Hoardei. Cat timp terenul de desfasurare a hoardei era Asia nu existau motive de ingrijorare.