Primind titlul de Magistru, Kondrad avea ca sarcina, in afara de paza, si convertirea populatiei bastinase la crestinatatea catolica. Ori lucrul acesta nu-l magulea de loc, intrucat cunostintele sale despre marii cuceritori ai lumii ii spuneau ca ori unde s-a incercat aceste lucruri, populatiile bastinase au opus o darza rezistenta. Kondrad se gandea ca timp este pentru toate. Dupa ce va vedea care-i situatia in acest oras cetate o sa gaseasca el o posibilitate de-a actiona nonviolent. De fapt, pe rege il interesa in primul rand sa-si primeasca aurul, daca-l avea, celelalte mai puteau astepta, deci nu erau motive de ingrijorare.
– Dragul meu, ce te framanta? il intreba Kunigunda, sotia lui, care-l ajunsese din urma.
– Baroana nu-i in caruta?
– Am amortit si parca s-a lasat si frig. Am venit sa calaresc alaturi de dumneata, sa mai alung frigul si amorteala.
– Ai dreptate, Doamna. S-a racorit. Se simte apropierea muntilor.
– Cum ii simti, daca inca nici nu se vad?
– Nu se vad, dar seara, curentii de aer coboara din munti la campie. Frigul acela-l simtiti, baroana.
– Unde ai hotarat urmatorul popas, Kondrad? Unde vom innopta, de fapt?
– De aceasta data nu vom mai innopta in camp deschis. Popasul il facem in cetate, la Dabaca. Ei ne vor gazdui. Vom fi oaspetii comandantului Craciun. Cu el m-am vazut doar pe campurile de lupta. Dar, din cate stiu, oamenii acestor locuri sunt bravi in toate. M-as bucura ca si tu, baroana, sa te simti bine impreuna cu ei, ca oaspete a lor.
– Kondrad, ce a vrut sa spuna Ditrich la Szolnok?
– Cred ca baiatul acesta, ca nu-i pot spune altfel, daca eu l-am crescut si format ca teuton, de cand l-a intalnit pe Hertzel, continuu este nemultumit, irascibil, gata de harta. Posibil ca Hertzel sa-i fi “bagat in cap” ca lui i s-ar fi cuvenit, sau ca el ar fi in drept sa fie magistru, si nu eu. Sau poate alte idei de genul acesta.
– Bine, dar e posibil ca propriul tau ucenic, fosta ta sluga, sa-ti fie stapan? Asta-i adevarata nerusinare! Cum isi permite?!
– El nu si-ar fi permis daca Hertzel nu l-ar fi “prelucrat” si apoi si noi, si toti dealtfel, despre propria noastra persoana avem pareri deosebit de bune. El de ce nu le-ar avea? Abia atunci cand suntem confruntati cu altii, cand ne dam seama cum ne vad altii, ne mai scade orgoliul si cu regret ne dam seama, ca de fapt nu suntem chiar asa de grozavi, cum ne-am crezut, cum am fi vrut noi sa fim.
– Mda, asta cam asa este, aproba Kunigunda.
– Baroana, duceti-va si va pregatiti, deja se vad turnurile Cetatii Dabaca, locul nostru de popas din seara aceasta.
– Bine, Magistre, ma retrag!
Kondrad dadu o comanda puternica: Stai! Coloana se opri moale.
– Ditrich si Hertzel, sa vina la mine!
– Am sosit! strigara amandoi deodata.