La următoarea şedinţă a Clubului Epigramiştilor “Spinul”, carte s-a ţinut în 16 martie 2004, cu toate că “ordinea de zi” prezentată de Domnul Şiman a fost cam lungă, neaşteptat de lungă, s-a trecut la citirea epigramelor cu temă, ce intrau în discuţie. Era vorba de acele epigrame care să fie trimise la Concursul de epigrame de la Bacău şi cele care urmau să întrunească girul tuturor participanţilor care să fie trimise la Epigrama din Bucureşti, epigrame după care se va face rating-ul clubului nostru, şi nu numai. Tema anunţată pentru această zi era: “Capul face, capul trage”, temă destul de anevoioasă la care au prezentat variante doar Domnul Micle, Găinariu, Filip şi Şiman. De fapt toată şedinţa s-a axat pe punerea de acord asupra metodologiei de selecţionare a epigramelor care urmau să fie trimise pentru a ne reprezenta calitatea muncii clubului nostru. Operaţie nu prea simplă, ţinând cont “că toată lumea-şi laudă calul” dar şi faptul că nu se poate determina cu exacitate acest lucru deoarece epigrama este în primul rând cerebrală, apoi trebuie să fie o poezioară care să fie plăcută la citit, să respecte regulile prozodiei, să aibă o poantă bună, şi nu în ultimul rând depinde de percepţia cititorului şi chiar de starea lui psihică şi temperamentală. De aici se vede că acest lucru nu este de loc uşor. În final prin vot deschis s-au hotărât asupra acelor epigrame, care s-a considerat că au întrunit unele dintre aceste condiţii. În afară de cei citaţi mai sus erau prezenţi la cenaclul şi Domnii Bud, şi Ion M. Mihai.
A doua temă care s-a dezbătut era participarea Clubului “Spinul” la Concursul de epigrame din 13 Aprilie de la Vişeu. Pentru această manifestare s-a expus membrilor Cenaclului, modul de jurizare a lucrărilor, ţinând cont că Domnul Şiman a fost în juriu şi la precedenta desfăşurare a concursului. Toate ar fi bune dacă mijlocul de transport ar fi independent de intreprinderea de transport a cărui autobus se întoarce imediat după deliberare. În acest caz, partea, să spunem mai frumoasă, întâlnirea cu colegii de pe alte plaiuri, o bârfă la un pahar de vorbă, se desfăşoară fără participarea vreunui membru al cenaclului nostru. Dacă acea maşină s-ar putea întoarce în jurul orei 17 şi concursul şi-ar avea rostul pentru cenaclierii noştri. S-a constatat că, membrii Clubului care au maşini personale, le-a scăzut de mult pofta de condus, unii “n-au avut întâlnire” cu maşinile lor de mai bine de trei-patru ani, aşa că problema transportului a rămas tot în sarcina lui Şiman, care avea o promisiune pentru un microbuz.