Bucuroşi, nevoie mare, ne-am reântâlnit în data de 4 februarie, după ce cu o săptămână înainte am fost oaspeţii angajaţilor Ocolului Silvic Baia Sprie. Bucuria noastră, în afară de faptul că ne revedem, se datora şi faptului că ursul nu-şi văzu-se umbra, pe doi februarie, aşa cum se ştiu semnele din bătrâni, deci, chiar dacă s-au scumpit toate, măcar iarna nu va fi lungă. Lungi au fost “pomelnicile” citite de Domnul Şiman, printre ele era unul care venea de la domnul Culicovschi Gheorghe din Buzău şi altul din Bistriţa. În primul domnul Culicovschi ne solicită epigrame atât pentru “Glasul Buzăului” cât şi pentru viitoarele volume de epigrame ale domniei sale, volume care se doresc certificări ale epigramiştilor din întreaga ţară, deci şi a noastră. Ne precizează şi modul de a le trimite, adică pe dischetă sau CD. Este de înţeles această pretenţie de la o persoană care a trecut de opt decenii şi cu toate acestea, cu câteva zile în urmă, îmi certifică telefonic, faptul că a primit şi copiat e-meilul care i l-am trimis.
A doua invitaţie, care ne-a ţinut pe jar încă o jumătate de oră, este invitaţia de-a participa la “Festivalul naţional de umor “Mărul de aur” de la Bistriţa care a ajuns deja la a XXIV ediţie. Regulamentul de înscriere la concurs este greoi, sunt necesare atât cereri de înscriere cât şi curricule pentru fiecare participant, deasemenea mai există unele ambiguităţi chiar la secţiunea “epigrame”. Cine va dori va trece şi peste aceste mici imperfecţiuni şi se va înscrie şi în acest festival.
Cum s-a decis, de către şeful clubului, astăzi i-a venit rândul doamnei Aurelia să ne delecteze cu epigramele domniei sale, epigrame care s-au bucurat de aprecieri, ajustări dar şi critici care înfierbântă auditoriul şi creatorul. Am trecut şi peste acest moment şi din nou am primit “două vorbe”pentru a face o epigramă. Se obişnueşte acest soi de concurs contra cronometru deoarece este uzual la fiecare festival al epigramiştilor, aceasta este una dintre probele “forte” ale participanţilor. În acest caz şi epigramele noastre au fost şi bune şi nebune, după care am trecut anticipat să-i consumăm ofertele făcute de ziua lui, de către Vasile Mureşan. Atmosfera a fost cea dorită, după ce i-am cântat “La mulţi ani” .Poate că s-a procedat aşa şi datorită faptului că epigramiştii nu spun bancuri, sânt sătui de epigrame.
Cu preţuire T.G.R.