Printre modeşti săi prieteni, exista şi o familie cu care aveau relaţii deosebite. Acestea se bazau atât pe prietenia dintre ei ca bărbaţi, dar aceste simpatii se găseau şi între familiile lor care aveau afinităţi comune. S-a încetăţenit în relaţiile dintre ei, ca fiecare întâi de mai să-l petreacă împreună în natură, pe Valea Usturoiului. Frumuseţea relaţiilor lor, de adevărată prietenie, a atras la acest nucleu şi alte familii, care simţeau nevoia de relaxare între oamenii integrii.
În perioada aceia de frământări şi speranţe, de căutări a noului director, “cineva” a rostit şi numele onestului profesor ca o posibilă candidatură, exact în perioada de sărbătoare a Întâiului de mai. Toate familiile acelui grup, care se pregătiseră pentru ieşirea în natură, inclusiv familia cu care aveau relaţia mai specială, familia despre care se ştia că se înţeleg şi se distrează bine împreună, erau în vervă, erau pregătiţi să plece în natură pe Valea Usturoiului. În consemnul lor, exista şi posibilitatea ca să plece chiar fără să anunţe în acea zi (de întâi de mai), pentru a ajunge mai din timp şi a găsi un loc considerat “al lor” loc minunat mai ales pentru joaca copiilor. Aşa era şi acuma. Familia lui Tudor şi-au terminat pregătirile, dar n-au luat încă luat legătura cu familia profesorului. Terminând cu pregătirile, în drum spre locul de destindere(Week-end) au hotărât să facă un mic ocol, să vadă în ce fază de pregătire se afla profesorul cu ai săi. Cu bagajele “pe ei”, cu copiii “la mână” c-o ţinută lejeră, mai mult sportivă, au ajuns la locuinţa profesorului respectiv. i-au aflat acasă. Le-au deschis chiar el şi au intrat. După saluturile, bobârnacele şi unele “ împunsături” eliberate în antreu, printr-un gest al mâinii, au fost invitaţi în sufragerie, lucru ce l-a contrariat pe Tudor întrucât:”au venit să plece”. Pentru ai face voia gazdei, s-a conformat, s-au dus înspre sufragerie. intrând acolo, Tudor numai că n-a făcut infarct. Apartamentul modestului profesor era “transformat” în Consiliul profesoral. Aproape toţi colegii liceului unde preda el erau în micuţa lui sufragerie. Auzind ei de acea propunere a acelui “cineva”, colegii toţii s-au grăbit să-i prezinte omagiile. Eventual să le fie preţuită loialitatea de a fi “ primii” care l-au felicitat cu ocazia noii sale numiri. Poate că fiecare s-o fi crezut “primul”… care… Excursioniştii noştri proaspăt intraţi erau ca nişte câini plouaţi, când şi-au dat seama de inoportunitatea prezenţei lor acolo, în acea atmosferă “omagială” proaspăt gudurată, s-au retras înspre puritatea naturii…Cam asemenea atmosferă era şi aici, atmosferă datorată perindatului continuu a băieţilor seară de seară. Niciodată n-a fost interzisă curtarea fetelor de către băieţi, aşa este datina, acesta este rostul, dar să fi văzut în prejma viitoarelor frumuseţi, este un mare atu care creşte prestanţa fiecărui curtezan ce se “mişcă” în sânul acestei societăţi de elită, cu toate că aşa cum se întâmplă în toate cazurile, treburile ies aşa cum parafrazează şi Coşbuc. Deci nu toate sunt pentru toţi:

“Din adâncimi fără de margini a răsărit pe cer o stea;
Şi trişti,nemişcători de-a pururi,aprinşi sori priveau la ea”

O buna perioadă de timp, era vorba de perioada când fetele încă nu aveau titlul obţinut, s-ar putea spune că oarecum şi-au împărţit curtezanii, posibil că s-ar putea să fie mai corect spus, că ei, curtezanii se “rotau”proporţional cu coeficientul de probabilitate considerat de fiecare, că-l au fetele respective, în a primi mult râvnitul titlu. În funcţie de acest deziderat, frecvenţa de vizitare creştea sau scădea la fiecare fată, în fiecare săptămână.
La acest fel de viaţă sau la acest necontenit travaliu, ori posibil că Ana să fi ajuns la o altă concluzie, dar a considerat că scopul intrinsec al curtării unei fete, este chiar aflarea viitorului mire.