– Sară bună. A… nimic, mai răsfoiesc şi eu câte-o pagină de memorie, şi omul îşi văzu de drum.
Faţă de acest om, de George, Petre avea un oarecare sentiment de repulsie. El era miner de la minele din Apuseni, de la Brad. A fost dat afară de acolo împreună cu un ortac, pentru că au găsit o fibulă din aur nativ, de-o formă mai aparte, ce cântărea vreo nouă grame de aur pur. Întâmplarea s-a petrecut cu câteva luni înainte ca Gheorghe Gheorghiu Dej să împlinească 60 de ani. Cum oamenilor de pe acele meleaguri, Conducătorul ţării le-a dat nişte facilităţi, nişte avantaje, şi acum era normal că toată lumea de pe acolo se gândeau ce cadou să-i facă omului care a făcut atâtea pentru moţi. Poate azi n-ar avea credibilitate acest lucru dar pe atunci era o adevărată “mişcare” de întâmpinare a acestui eveniment: împlinirea a 60 de ani a conducătorului ţării. Toţi ar fi dorit să-i facă un cadou care să-i amintească neapărat de oamenii acestor meleaguri, şi de recunoştinţa lor. Ori cum ai întoarce-o, despre “oamenii aurului” numai aurul „poate vorbi”, îi poate aminti conducătorului de ei. Situaţia era atât de disperată cu cât de mult timp nu s-a găsit nici o fibulă de aur nativ şi acu dă Dumnezeu că el, George şi Nacu, găsesc o iserţie de filon care avea şi conţinuturi în aur nativ. Printre celelalte bucăţi de aur cules era şi această fibulă minunată, fibulă care ei gândeau că ar putea fi oferită cu cinste primului om din stat. Atunci le-a venit ideea ca fibula s-o raporteze, să-o depună, iar restul de aur vreo 600g l-au împărţit, l-au împachetat în cârpe făcute din cămăşi şi apoi l-au introdus în anus. Afară urmau să treacă prin poarta cu detectorul de metale. Ajunşi la poartă, George l-a strigat pe şeful pazei afară. Ăla a ieşit şi i-a arătat fibula spunându-i şi de ce planuri şi-au făcut, să i-o ofere lui Gheorghiu Dej. Detectorul de metal a semnalizat prezenţa metalului la trecerea prin uşă, dar era cu aurul în mână. A dat o declaraţie la controlorii de poartă. De bucurie şi preocupare, a uitat să decupleze curentul ca şi Nacu să poată trece neobservat prin “uşă”. A uitat şi să-l avertizeze pe acesta că n-a putut decupla „poarta”. Când Nacu a intrat prin poartă a fost depistat de sunetul porţii că are aur. L-au dus în camera de percheziţie şi Nacu a fost obligat să-şi scoată din cur moşoanca. Enervat de turnura care au luat-o lucrurile, Nacu l-a “turnat” şi pe George. I-au dat pe amândoi afară.
George trăia numai după munca braţelor sale. Ne mai având serviciu s-a angajat la noi, la mina Petrila.
Cert este că fibula din aur, a primit un frumos suport din marmură roşie, în care ca într-un cuib era fixată fibula de aur. Deasupra ei era acoperită c-o lupă care-i mărea dimensiunile. În acest moment era într-adevăr că arăta ca un cadou princiar. Pentru a putea fi oferit, Conducătorului Ţării, mai era nevoie de marcajul şi înregistrarea Bănci Naţionale. Au început demersurile, au venit specialiştii în domeniu, care au trecut la elaborarea actelor ce au fost finalizate… la o săptămână după ce Şeful Statului a sărbătorit cei 60 de ani. Cadoul n-a mai putut fi oferit din această cauză.
Făcând o vizită la Muzeul Aurului din Brad, George i-a arătat şi prezentat “cadoul” lui Gheorghiu Dej, lângă care printr-o ironie a sorţii se afla şi “şomoiogul” ce l-au scos din curul lui George.
– La bună vedere Peter Bacii!
– Noroc bun, Lociko.
– Da ce mai zici matale, Peter Bacii?
– Apoi nu prea multe. Da de ce mă întrebi?
– Numa aşa…să ştiu ce mai faci…cum te mai afli?
– Tot cum şti Lociko…