Cunoscându-le “capacitatea” şi înclinaţia înspre rău, a celor două surori, s-a prezentat cu umilinţă şi speranţă la Preşedintele Consiliului Comunal, care nu era altul decât prietenul său Marcu. Însă George de când „ a fost debarcat” de soţia lui şi cumnata s-a, două femei care l-au “aranjat” dându-i incertitudinea propriei existenţe, George a devenit circumspect, bănuitor şi apatic. Fiindu-i făcută odată demonstraţia nimicniciei sale de cele două femei, fiind scos în afara PARTIDULUI, George a ajuns la concluzia că: în cazul foştilor săi “tovarăşi”, răzbunarea poate fi continuată şi dusă până la anihilarea totală a persoanei sale. Şi aceste „cutremure” şi căderi din funcţii, se produceau indiferent de calităţile sale, indiferent de loialitatea sa faţă de “cauză”, indiferent ce fel de rudă îţi este acel care te denunţă, sau care te oprimă, dacă ai supărat, jenat sau criticat “un tovarăş“ cu o funcţie puţin mai mare ca a ta. Aceste căderi se puteau produce şi dacă i-ai criticat “favoriţii şi uneltele” şefilor, „unelte” de care ei se foloseau, în “umilele” lor activităţi. Aşa că, cu asemenea învăţături şi gânduri, s-a prezentat “în faţa” lui Marcu. Marcu, om al locului nu a devenit ceea de regulă devin toţi acei care primesc o funcţie. Un infatuat. El era convins că este născut în acel sat şi acolo dorea să şi moară. Nu înţelegea că pentru oricare “directiva de sus” să intre în război cu consătenii săi. Aşa că, George a găsit în el tot pe vechiul său prieten, Marcu. Aşa stând lucrurile, George şi-a deschis sufletul, chiar şi-a manifestat regretul că nu i-a ascultat sfatul când i-a spus să nu se însoare.
– Sincer să fiu, nu te-am priceput atunci, ba chiar am crezut că eşti gelos că Roza m-a agreat şi s-a hotărât să se căsătorească cu mine. Atâta perfidie nu m-am aşteptat să găsesc în toată speţa umană, de cum la propria-mi nevastă, îşi exprima George regretul.
– George astea sunt lucruri consumate deja, e păcat să te mai amărăşti. În ceea ce priveşte doleanţa ta, mă bucur să-ţi spun că numai în şedinţa de ieri, Consiliul a hotărât ca să cedeze fosta arenă de fotbal, pentru construcţia de locuinţe. Tu fiind primul cu această cerere, ai numărul topografic din acel teren 1. Estimativ de la Podul Cabii la 15 mai jos , începe lotul tău. O să vină topograful să vă parceleze, dar dacă te grăbeşti, poţi să-ţi duci materialele acolo.
– Mulţumesc frumos Marcule! Pentru a doua oră se face că îmi eşti de mare ajutor, exact atunci când am nevoie. Îţi sunt foarte îndatorat. Dumnezeu să te ajute. Şi George plecă… să se apuce de lucru… avea şi ce… trebuia să-şi mute cuibul.
Dacă la consiliu s-a brodit că exista deja o hotărâre să dea loturi de casă, şi a primit şi el, pentru demontatul casei din lemn, nu l-a mai ajutat nimeni, că… nu le dădea voie. Aşa că George, singur, draniţă cu draniţă, corn cu corn, grindă cu grindă, piatră cu piatră şi-a demontat propria căsuţă.. Cu un cărucior, făcut de el la mină din nişte aripi de ventilator, cărucior pe care tot el îl trăgea, ca ori care animal de povară, şi-a cărat piesă cu piesă, piatră cu piatră, toată casa din curtea Irinei, pe noul amplasament. Irina n-a uitat să-l pună să măture şi curtea unde a avut casa.
Din puţinele ore de iubire dăruite de Roza, între două şedinţe, au avut şi un fruct, un băieţaş frumos pe care l-au botezat Viorel.
Nevastă-sa, nu-i permitea să intre în casa surorii sale să-şi vadă pruncul ce locuia şi el în casa Irinei. În afară de faptul că, în acest mod nu putea exista o relaţie normală între fiu şi tată, George nu avea altceva a face, doar să-i poarte dorul. Partea cea mai gravă şi care-l îngrijora în mod deosebit, era felul în care, cele două femei, îi educau copilul.