S-au iubit ca doi nebuni neostoiţi, dragoste în care Roza se dăruia cu pasiune, la acest capitol, neavând nevoie de ajutorul surorii sale. După asta, cei doi soţi, iar s-au despărţit pentru vreo săptămână.
Obiceiurile şi “sarcinile” serviciului lui George, nu s-au modificat după căsătorie, aşa că Roza se “trezea” cu George la ore imposibile şi evident întotdeauna pe neaşteptate. Câteodată se întâmpla ca George mai găsea în casă şi câte un bărbat. Dacă era întrebată despre „acela” Roza îi spunea invariabil că: a venit la Irina. Intrigat de aceste manifestări şi inconveniente, în urma unor ample discuţii şi tratative, Irina le-a permis să-şi construiască, George şi Roza, casă în curtea ei. George s-a întâlnit cu Marcu, i-a comunicat intenţiile sale de aşi face casă, şi i-a solicitat ajutorul. Marcu, om de iniţiativă a achiziţionat lemnul, a tocmit meşterii, cioplitori, zidari, dulgheri şi în toamnă George şi Roza au intrat în propria casă. Cu toate acestea, noua casă era aproape pustie, George venea rar pe acasă şi Roza, ca şi înainte tot timpul şi-l petrecea cu Irina.
A mai trecut un timp, a început să venă şi George mai des pe acasă, şi spre surpriza lui de această dată a găsit-o pe Roza în casă lor… cu un bărbat. George, orbit de dragoste, sătul de minciuni şi de traduceri, a scos pistolul, (atunci fiecare activist era înarmat) să-i împuşte. Ce l-a făcut să nu-i puşte nimeni nu ştie. Ce se cunoaşte cert, era că George în noaptea următoare, a fost arestat. Această întâmplare nemaipomenită, incredibilă, a bulversat pe toată lumea, atât pe cei care-l cunoşteau, cât mai ales pe acei care le cunoşteau „bine” pe cele două surori. Poate toţi s-ar fi aşteptat ca femeile, ca urmare a “activităţilor” prodigioase efectuate, ele să fie arestate nicidecum secretarul raional, George. Ei bine nu aşa s-a întâmplat. Cine cunoştea cam ce bărbaţi “frecventează” nopţile la cele două surori, constatau că tipii nu erau localnici. Aceia erau nişte bărbaţi care îşi puteau permite să umble cu hălăduitul la femei prin tot raionul. Probabil că deţineau “ceva” funcţii ce le-au permis să “doarmă” şi ei cu “păpuşile”, cum erau poreclite, sau alintate cele două surori, poreclă ce se potrivea de minune celor două surori. Una nemăritată, cealaltă fiind nevasta lui George. După acest incident, major, George a fost trimis la “munca de jos”, exclus din partid, şi a devenit un… nimeni. După câte ştiţi, George avea studii, dar partidul a… hotărât că el nu mai putea presta “munci de încredere”, obligându-l la o viaţă de paria, de proscris. Dacă studiile i-au fost anihilate… prin partid, dacă nu-şi putea permite nici un fel de serviciu a trebuit să ocupe un “serviciu” pe care autorităţile de atunci îl foloseau pentru exterminarea oamenilor politici de cultură, mai ales pentru acei care n-au “aderat” noilor “valuri”. Ca stabiliment de exterminare era folosită mina.. Deci şi George a fost angajat la mină. Cum era născut într-un sat de munte şi cum exista o lucrare de mare amploare în subteranul minei Rodna, o lucrare de armare a unui puţ de lemn, a fost cooptat în echipa dulgherilor de mină. Altă viaţă… deşteptarea se făcea zi de zi la ora 4 ca să poată să prindă maşina cu “cobăr”, maşina acoperită cu o prelată, care transporta la mină, pe orice vreme. Nu conta dacă afară era –30 grade C. Întoarcerea de la şut se făcea zilnic după ora 15, după amiaza.
Ajungea acasă de la mină, se spăla, (la mină nu exista baie), mânca şi apoi se culca în casa lui. Roza, nevastă-sa nu-l mai deranja cu nimic după ce “l-a aranjat” aşa de bine. Era mulţumită de ea şi-şi vedea de ocupaţiile sale. Într-o zi Irina l-a abordat pe cumnatu-l său:
– George, deoarece între tine şi sora mea Roza nu mai este nimic, te rog să-ţi demontezi casa din curtea mea şi să pleci de aici. Sfatul meu în această privinţă este să faci acest lucru cât mai de grabă, să nu mă obligi să ţi-o aprind.
George, şi nu numai George, nimeni nu cred că s-a gândit că se va putea transforma în melc… să-şi ia casa în spinare.