Nu intra cu plăcere în bloc, deoarece o asemenea adunătură de oameni dintr-un bloc, cât altădată într-un sat, fiecare cu metehnele şi necazurile sale, cu fel de fel de probleme. Când au primit locuinţă în acest bloc, era nou abia terminat, câteva săptămâni s-au tot mutat până s-a umplut. Apartamentul de deasupra lor, a fost repartizat unei familii, formată din… două familii. Soţul, la prima căsătorie, s-a însurat cu o femeie divorţată care avea un băiat deja. El soţul avea patruzeci de ani, ea uşor peste această vârstă. Concepţia ei era că trebuie să-şi apere copilul de… soţ, care era un om cumsecade, dar… aşa erau ei. Această mentalitate exploatată de “fecioraş“, l-a făcut un obraznic şi un răzgâiat urât de toată lumea. După mutarea propriu-zisă, urmează amenajarea apartamentului, după gusturile, pretenţia şi posibilităţile fiecăruia. Să fii trecut vreo două săptămâni, când într-o noapte, înspre crucea nopţii, s-a auzit o bufnitură puternică, dar surdă din apartamentul celor deasupra. Petre a aşteptat eventualele replici, pentru a putea desluşi “mişcarea”. În acea noapte nu s-a mai auzit nimic. A doua zi, la întâlnirea cu vecina de “sus”, Petre a întrebat care a fost cauza acelei bufnituri. Femeia, foarte afectată, i-a spus că i s-a desprins suportul de la draperie, continuând că, acelaşi lucru s-a întâmplat cu câteva zile înainte de moartea mamei sale, ea considerând acest lucru un “semn rău” şi-i decisă să se mute din acel apartament. Geaba i-a explicat Petre că poate zugravul o fi umectat mai mult ipsosul cu care era prins, nu i-a putut “muta gândurile” de la ceea ce ea ştia. Era fixaţia ei şi nu era singura ei fixaţie. De câte ori spăla Elisabeta şi-şi punea la uscat în balcon hainele, exact în acel moment, dânsa, avea de scuturat o cârpă sau alta de praf. Au rugat-o, au stabilit zile în care ar putea spăla, nimic n-o putea opri, fiindcă “uita”. Cel mai plăcut era de sărbători, când Elisabeta mai scotea şi din preparatele alimentare pregătite pe terasă şi ea nu uita să-şi scuture flendurile. Din cele trei metode de contracarare a acestei “nobile” activităţi, Petre a ales-o pe cea mai paşnică. A închis balconul. Automatul s-a oprit “desprăfuirile” şi a început “să-şi aerisească”preşurile, luând total lumina din apartamentul lui Petre, până Dumnezeu a pornit un vânt şi a lăsat-o fără ele, obligată fiind să trăiască în bloc, ca ori ce om normal.
Căsătorindu-se băiatul doamnei “de la apartamentul special “cum îi va rămâne numele, mamă-sa l-a lăsat pe el în apartament. Băiatul care a făcut armata la transmisiuni, a fost cooptat de Securitate cu profesia sa de: tehnician radio. Nu l-au ţinut tare mult datorită unei alte profesii nou dobândite. Tipul s-a apucat de băut. Cu ce a mai “strâns” de prin armată, de pe la fostul serviciul, s-a apucat să repare staţii de amplificare, care normal erau şi probate şi neapărat noaptea. Rezultatele “convorbirilor” de zi sau de noapte, au avut acelaşi rezultat ca şi mai vechile discuţii cu mamă-sa. Cum neruşinarea şi lipsa bunului simţ, tindea să devină cunoscută deranjând o comunitate anume, miliţia i-a aplicat o amendă de cinci sute de lei, lucru ce l-a potolit pe loc, de-a mai verifica staţiile de amplificare noaptea. Păcat că amenda nu l-a lecuit şi de băutură. A ajuns că-i tremurau membrele ca la unul bolnav de Parkinson. Copiii lui creşteau sub damful băuturii. Începea degradarea psihică, lipsa de discernământ, coşmarurile. Într-o bună dimineaţă, cu un cablu de alimentare de la o staţie de amplificare, s-a spânzurat la nici treizeci de ani. După “tratamentul” aplicat de soţ, nici soţia nu a trăit mai mult de zece ani după el şi s-a stins şi ea. Fetiţa s-a căsătorit şi a trebuit să părăsească apartamentul, datorită faptului că fratele ei era primul bărbat din familie căruia-i trebuia… bărbaţi şi avea nevoie de apartament. L-au vândut destul de bine şi s-au mutat pe alte meleaguri.