Ne cunoscând iubirea nu a pierdut nimic. Poate să fi scăpat doar de un balast, după aprecierea lui, dar se pare că a mai pierdut şi un suport psihic şi material. De regulă, în urma unui eşec, chiar dacă acesta nu ne aparţine, dorim să nu pierdem; “Mintea românului de pe urmă”, moment în care problemele pot devin şocante, uneori alarmante, lucruri care ne pun în balanţă activitatea, şi solicită unele răspunsuri la torentele de întrebări; pe marginea acelor fapte:
– Sufletul nostru-i pregătit să “adopte “ un alt suflet al unui viitor partener de viaţă?
– Care au fost motivele care te-au dus de te-ai îndrăgostit? Ce calităţi ala partenerului te-au “subjugat”?
– Sunt ele suficient de puternice şi de multe ca să anuleze eventuale defecte, ce le vei observa la partener într-o viaţă?
– Eşti sigur(ă) că doreşti să te “cuplezi” cu o altă fiinţă? Simţi că ai ceva de oferit, ori te gândeşti ca la o “sursă de satisfacţie” la viitorul partener(ă)?
– Ai perceptele morale să trăieşti “în cuplu” fără aţi vulgariza vocabularul, viaţa?
– De fapt şti iubi?Ştii că aceste percepte diferă mamiferele bipede de patrupede? Dumneavoastră de bună seamă că aceste lucruri vă sunt familiare şi nu o, să aveţi un suflet chircit în dragoste ce v-aţi propus-o.
Ludovic, cu al său mic sufleţel, a plecat spre o nouă afacere, credea el, iar Elisabeta, era pe punctul de-a începe o nouă viaţă, mai deschisă neîncorsetată de atâtea reguli şi percepte, care să nu-ţi permită ţie ca om să spui un “te iubesc” fiinţei dorite, dacă nu ai un martor, care cu puterea lui “de obiectivitate” îţi terfelea în “gura satului” puritatea dragostei tale. Şi “martori” de aceştia se găseau destui între toţi nesimţiţii şi purtătorii de bârfe care-ţi intrau “ sub semnul bune-i cuviinţe” în dragostea şi gingăşia sufletului tău, cu obişnuita lor lipsă de respect, şi în final tot ei îşi arogau mai multe drepturi în dragostea ta decât îţi permiteai tu ca partener, sau viitor partener, de dragoste şi de viaţă, al celuilalt “combatant”. Insuportabilitatea acestei situaţii umilitoare, care nu de puţine ori a dus la cu totul alt rezultat decât cel scontat, numai datorită dorinţei tinerilor de a înceta această “guvernare” de drepturile proprii. Nimeni nu-şi poate evalua dragostea cu “cântar străin”, cu toate aceste cuvinte de complezenţă, politicoasă, dar nesincere care duc la acceptarea căsniciei dar niciodată la fericirea partenerilor. E greu ca tu să îndrepţi greşelile altora, din… viaţa ta, de fapt este imposibil, dar mai ales este intolerabilă această stare de fapt. Elisabeta, mai mult ca oricând, era convinsă ca de acum încolo să-şi suporte toate greşelile, dar numai ale ei, ale altora , nu.
Petre îşi odihnea ciolanele pe-o bancă, în faţa blocului “lui” din Petrila, şi se uita pierdut, la valea Jiului transilvan, care se scurgea limpede şi clar ca orice apă de munte. Puţin mai jos în vale, celălalt Jiu, de Est, spălând cărbunii în zeţărie, i-a o culoare, cam identică cu culoarea Someşului din copilăria lui, când vecinii îşi puneau la muiat obielele purtate o jumătate de an, şi cărora “le-a venit rândul” la spălat.
Era singur pe bancă. Minerii “lui” erau în şut, iar nevestele lor prin oraş cu treburi. Ai fi tentat să spui: la cumpărături, dar nu, în această margine de lume sau în această lume uitată de toţi, nu toate legile care guvernează ţara, au aceeaşi conotaţie şi aici.
La Petrila, ca de altfel în orice localitate din “Vale”, magazinele n-au program mai mult de 2-3 zile după plată şi cam tot atâtea după avans, în rest chiar dacă sunt deschise, nimeni nu le mai calcă pragul.