Au fost cununii, parastase, înmormântări şi mult mai multe activităţi ecleziastice. La început, la parastase şi celelalte, cum să mă duc în altă biserică dacă se făcea în biserica ortodoxă şi oamenii se duc în grupuri mari. Mi-ar fi fost ruşine să mă fofilez pe lângă ei să mă duc la altă biserică. Cât am stat acolo n-am întrebat pe nimeni şi nimeni nu m-a întrebat de ce confesiune sunt. Vreau să spun că erau şi acolo săcui, slovaci, nemţi, dar toţi mergeau la bisericile ortodoxe. Apoi m-am rugat la Domnul să mă ierte, şi dacă-i unul Singur Dumnezeu, nu cred că am păcătuit. Aşa s-a întâmplat că tu şi soră-ta sunteţi de religie ortodoxă.
– Tată ce-mi spui dumneata mă sperie. Ce fel de căsătorie am făcut?
– Cred, draga tatii, că lucrul acesta ţi-l va spune preotul care v-a cununat. Trebuie să te duci la el să vadă ce se poate face.
– Bine aşa o să fac. Elisabeta şi-a luat rămas bun de la Maier şi a venit la Baia Mare. i-a spus ce problemă au lui Ludovic şi s-au dus la preot. După ce i-a explicat situaţia creată, preotul a deschis registrul de stare civilă şi le-a spus:
– Date fiind circumstanţele expuse, faptul că la baza căsniciei voastre există un neadevăr, nefiind de confesiunea noastră şi neexistând nici-un act prin care cereţi să treceţi la confesiunea catolică, căsătoria voastră este nulă, în concluzie notez în dreptul numelor dumneavoastră acest lucru. În cazul vostru vă puteţi căsătorii la o biserică ortodoxă, dar ar fi bine să-i spune-ţi preotului aceste lucruri înainte de oficierea căsătoriei. Au ieşit de la parohie şi Ludovic îi spune Elisabetei:
– Erji, hai să ne căsătorim la un preot ortodox.
– Ludovic, eu nu numai că nu mă mai căsătoresc cu tine, dar o să introduc divorţul, aşa că: la revedere!
– Erji…
– La bună vedere Ludovic. Dumnezeu mi-a arătat ce trebuie să fac, de două ori, la aceiaşi persoană, nu i se întâmplă revelaţii şi nici pomană. Te du în voia ta!
-Şi cu acest semn, arătat de Dumnezeu, Elisabeta s-a descotorosit de Ludovic.
Nu s-ar putea spune că Elisabeta jubila după despărţirea de Ludovic. Dar viaţa ei nu mai semăna cu o înjositoare înrobire la un beţiv notoriu. Serviciul îi dădea deocamdată destule satisfacţii şi obligaţii uneori mai neaşteptate. Cum în zonă nu s-au prea făcut cartofii, a plecat într-o delegaţie în câteva sate de munte, de unde urma să cumpere cartofi pentru patronul la care lucra. Delegaţia a durat cam o săptămână şi din Năsăud, de la piaţă şi-a putut face rost de cartofi frumoşi. Problema propriu-zisă era, transportul lor. Un tânăr de prin Rodna, a ajutat-o în toată activitatea ei de acolo. Băiatul nu era urât, erau cam de aceeaşi vârstă şi până şi-a terminat munca s-au împrietenit. Patronul văzând cât de bine a rezolva problema a mai dorit să cumpere şi alţi cartofi, tot ea Elisabeta, a fost trimisă, care cu această ocazie a reuşit să se cunoască mai bine cu Petre, băiatul din Rodna, care o ajuta la achiziţionarea cartofilor. După ce-au terminat cu aprovizionarea, relaţia între ea şi Petre a evoluat rapid, el vizitând-o şi în Baia Mare. Apoi şi-au dat seama că s-ar putea căsători. Ce i-a frânat a fost lipsa serviciului pentru amândoi, de fapt nu prea se găsea serviciu în acele timpuri pentru nimeni.

Era de aşteptat ca Ludovic să nu reuşească în această “întreprindere” care-i o căsnicie, cum de altfel nu a reuşit nici în altele. Poate este tentat să spună: “N-a fost să fie”, dar gândurile lui, de început de drum nu trădau nici-o idee de sacrificiu pe altarul acesteia. Visul lui a fost “ să stingă” o stea şi acest egoism şi dragoste pentru sine l-a adus aici. Chiar cu acest forfait, nu era în mare suferinţă.