Dacă fiinţa ţi-a fost solicitată şi trupul ţi-a ajuns în culmea simţurilor tale, ştiind că după acest sublim mai mult nu mai poate fi şi nici mai bine, îţi dai seama că ai ajuns şi eşti ACOLO şi de acum tot ce-ţi mai rămâne de făcut este să-l lauzi pe Dumnezeu pentru minunata sa lucrare care este OMUL, inconştient fiind că El ţi-a arătat cât a putut plinii în această fiinţă şi căruia, în marea lui mărinimie i-a permis să cunoască NECREZUTUL, iar fiinţa respectivă ajunsă în starea supremă de împăcare a trupului şi-a sufletului şi-a dat seama de marea Lui putere şi generozitate. Din acest moment omul nu va lăsa să treacă o zi fără să-i pomenească numele, fără să-i mulţumească şi în rugile sale să-i aducă şi mulţumirea sufletului său.
Femeia care n-a cunoscut paroxismul în dragoste, este o femeie căruia nu i s-a acordat cel mai important drept al omului-libertatea. Numai în libertate ne dorim a procrea, numai în libertate ne putem creşte copiii, numai în libertate putem visa, putem fi fericiţi. Nimic nu se poate crea, cunoaşte, cerceta fără libertate fizică şi de conştiinţă.
Femeia prin naştere a fost frustrată de drepturile pe care bărbaţii le posedă. O femeie poate da naştere chiar dacă n-are plăcere de actul sexual. Injusteţea vieţii. Poate de aceea s-a născut zicala “cei mai reuşiţi copii sunt copiii din dragostea adevărată, copiii din flori”, dar nu-i dorit să se înţeleagă că toţi ceilalţi copii sunt rodul violurilor. În afară de acest lucru mai sunt şi alte frustrări ale femeilor, alte nedreptăţi pe care ea va trebui să lupte pentru a le îndrepta, a le elimina, ea fiind OMUL care continuu este obligat să demonstreze, să ceară, să lupte. Femeia nu are statut de egalitate nici în faţa legilor, şi asta în nici-un stat din lume. Femeia nu-i discriminată prin sex ea este dispreţuită prin sex. Un exemplu “democrat” din SUA, ţară care nu numai că-i democrată dar are şi un puternic partid democrat. Conform legilor lor, un bărbat poate demonstra paternitatea prin mai multe probe admise în instanţă, cum ar fii: probe cu AND probele cu grupe sangvine, după forma pavilionului urechilor, configuraţia buzei superioare, toate probe care certifică paternitatea indubitabil. Stabilitatea maternităţii în schimb a rămas tot la …”dreptatea lui Solomon”. Deci…
Elisabeta neavând de unde să ştie cum este şi altfel de viaţă, era normal să creadă că aceeaşi lucruri se întâmplă şi în alte familii, cum I se întâmplă ei. Apoi în mizeriile unui război şi imediat după aceea nimeni nu trăia strălucit, ba în unele familii femeile erau şi bătute, ceea ce ei nu i s întâmpla…apoi Elisabeta a început să se resemneze.
Duşul rece, de început de căsătorie a Elisabetei, a mai început să-şi mai piardă din grozăvie şi ruşine, mai ales după ce a putut restitui o parte din paguba făcută de soţul ei cu ocazia acelei nemaipomenite „afaceri”.
Un lucru impresionant a trăit Elisabeta în momentul în care a fost chemată la jandarmerie şi i-au fost restituite bijuteriile care i-au fost luate în gaj. Era un lucru nesperat, incredibil ca în timp de război când vremurile erau confuze, când mureau oameni, dispăreau averi ale oamenilor nevinovaţi, să fii chemat să îţi restituie gajul, pe care orice neînsemnat funcţionar putea să le bage în buzunar, nimeni neavând, în asemenea vremuri, de reclamat, ba mai mult, nici pe Ludovic nu l-au ţinut închis, decât doar pe durata anchetei. Cineva i-a spus că anchetatorii au fost deosebit de impresionaţi de sinceritatea Elisabetei, dar şi de ce fel de căsnicie are. Printre ceilalţi care o sfătuiau să divorţeze de Ludovic se număra şi anchetatorul care a instrumentat cazul. Acestea toate acum erau amintiri. Elisabeta şi-a reluat serviciul din Dămăcuşeni. Oamenii de acolo o preţuiau şi mai mult văzând rezultatul muncii sale, în urma inventarului inopinat făcut de autorităţi, cu ocazia anchetei. Să ai un gestionar în timp de război, care-ţi gospodăreşte avutul ca pe propriul său avut, e mare lucru.