Cu toate că sunt persoane care vorbesc mult mai frumos ca mine despre Limba Română, şi-l numesc aici pe domnul Filip Romulus, poate că nu era cazul să deschid vorba despre asemenea lucruri, dar mi-am permis să abordez, câteva fraze în puţinele vorbe pe care l-am spus, deoarece mi-a părut insinuant un slogan electoral, care suna cam aşa:” EI CU EI ŞI NOI CU VOI”. Un ecou din Eminescu străbate până aici:”Ce vroiau aceşti…” După modul neserios în care suntem abordaţi, aşa precum se vede dealtfel, „ăia” ne propun, sub acest desuiet îndemn, că noi trebuie să le fim părtaşi la ceea ce ei gândesc, la puciul care dânsi-l pregătesc „ălora”, şi după părerea lor, necondiţionat să-i susţinem în viitoarele lor potlogării. Dacă-şi doresc atât de mult funcţiile acestea, de ce nu se adresează sincer şi serios populaţiei, să se adreseze electoratului cinstit-româneşte pentru ai susţine. Dar din lozinca lor reiese îndemnul miştocăresc: „Hai să le-o facem celorlalţi, să le-o punem” Deci aceasta consideră dânşii o declaraţie politică în care românii îş văd frumosul viitor ce va veni după alegeri. Asta ştiu, asta dau şi pentru noi îşi montează capuri uriaşe pe blocuri pe care să le admire. Un alt aspect al acestui nefericit slogan şi numai al lor, deci nu al Limbii Române, persoanele mai în vârstă, îşi amintesc de perioada când textierul la modă pe atunci, Mihai Dumbravă, după ce a a fugit în Germania, a scris un text cum numai un textier de valoarea lui putea scrie. Textul cadou oferit românilor de sărbătoarea Crăciunului, ne-a fost cântat la postul de radio „Europa liberă” şi avea refrenul: „Voi acolo eu, aici.” De la acest refren mi-e teamă că sloganul mai sus pomenit, după alegeri ar putea deveni:”Voi cu voi şi noi cu noi”. Acum am scăpat de ei….
Toate acestea erau nişte nebuloase ale mele, înainte de-a deschide Sala Cenaclului. Apoi a început Cenaclul, care avea mai multe puncte ce trebuiau derulate, doar că s-a început cu lansarea „Cărticicăi de vacanţă” a lui Rocneanu şi atunci, eu omul, ce în sinea mea credeam că numai eu ţin atât de mult la oamenii aceştia, la colegii mei de club, am fost ruşinat de vorbele frumoase rostite de fiecare la adresa mea. Din spusele iubiţilor mei colegi, a reieşit că sunt mult mai bun ca în realitate. Trebuie să vă spun stimaţi colegi că toate faptele înşirate şi adresate mie, aşa cum şi dumneavoastră cunoaşteţi, fără prezenţa, îndemnurile şi dragostea voastră, n-ar fi rodit niciodată. Au fost cuvinte deosebite care m-au mişcat profund, spuse de nişte oameni care au format şi educat la viaţa lor oameni, de aceea păreau atât de calde, de adevărate. În acea atmosferă de pace în suflete, s-au derulat lucrările noastre, la care aş mai adăuga faptul că acea carte pe care doream s-o lansăm şi care a intrat în circuit, a fost îngrijită cu dragoste părintească de domnul Şiman, eu considerând că prin ceea ce este Clubul nostru merită ca această cărticică să-i fie dedicată, de fapt componenţiilor clubului „Spinul”.Au rostit vorbe frumoase toţi membrii clubului şi de aceea le-am înregistrat, ca atunci, când voi avea momente mai grele în viaţă, să reprimesc îmbărbătările voastre, iluştrii mei colegi deoarece spusele voastre, pot servi ca exemplu de prietenie oricui. Vă mulţumesc frumos pentru ce numai voi aţi ştiut face cu mine şi din mine, deoarece numai voi aţi deţinut „patentul” prin care aţi realizat o asemenea asociaţie, unde prietenia şi cultura se află la punctele de fierbere. La această manifestare a participat indirect şi domnul Micle. Domnia sa a fost prezent prin internet. În aceste momente al sărbătorii, domnul preşedinte Şiman, a constatat că nu se vor putea „ţine” toate punctele propuse pentru această intrunire şi deja se anunţă că la ceialaltă adunare, din decembrie, îşi va serba ziua domnul Ţâncaş, deci nici atunci nu vom putea face prea multe. Desigur că pare nejustificată această temere ştiind că în ianuarie este Sf. Vasile – care la noi poartă denumirea de Mureşan, în februarie îi vom spune la mulţi ani domnului Filip, în martie v-a fii omagiat domnul BUD Nistor, şi nu se poate ca în luna aprilie să nu-l sărbătorim şeful nostru. De aici se vede că temerea domnului Şiman nu are nici-un temei….Dumnezeu să vă dea sănătate şi viaţă lungă. Cu drag Toma