HIBE, BUBE ŞI (P)RE(0)GRESE

1.- Gata, sunt sătul !!! Sătul de „lumea bună.” Nu mai vreau să aparţin acesteia. Celei de azi. Hotărârea a fost luată. Mai de demult. Dar acum este fermă. Categorică şi fără nici-o şansă de-a reveni la ea.
O să vă întrebaţi de unde atâta belşug. Belşug de fermitate.
Şi-o să vă răspund. Cu o-ntrebare. Dac-aţi fi fost în locul meu n-aţi fi procedat la fel ?
Da’ să nu vă mai fierb în suc propriu. Şi să vă povestesc. Să vă povestesc totul. Tot, tot, tot…
Fost-am invitat la o petrecere. Petrecere de lume bună. Cu invitaţi pe măsură. Aşa se spunea. Dar…
N-am văzut nimic din ce se spunea a fi. N-am văzut decât snobism, aroganţă, înfumurare, infatuare, grandomanie. Şi prostie. Cu carul. într-un limbaj „ a la coada vacii” se vorbea despre toate. Despre ceasuri, familie, dulapuri, bijuterii, maglavaisuri de vopsit obrazul, hafube, vikenduri, vacanţe, viaţa exraconjugală, ce-am mai cumpărat…
Nimic cu cap şi coadă.
Şi rîsete. Rîsete ca-n codru. Şi voci. Al dracu de stridente. Să fiu al naibii dacă, atunci când, copil fiind, mergeam cu vaca la păşunat, foloseam un asemenea limbaj.
Să nu mai vorbesc de utilizarea tacâmurilor. Durere.
Şi-ar mai fi multe câte toate cele. Dar gata. Nu mai merg şi nu mai vreau să aparţin acelei „lumi bune”.
Ducă-se pe pustii! Cu lumea lor cu
tot.

2.- în sfârşit, Abramburica…
Da celebra, arhicunoscuta, eterna, veşnica etc. Abramburica. împreună cu mai marele său şăf. Şăf politic, biensur, cum zice românul. Deci, împreună şi alături ( cu accentul pe Ă ) de şăful său politic. Au găsit soluţia. Cum care soluţie? Păi soluţia „lichidă, solidă, dar mai sigur gazoasă.” Dar sigur soluţie. Pentru a scoate învăţământul din impas.
Dăăăăştepţi copiii ăştia. Au văzut că-n coaliţie nu merge, că-n realitate una se zice, alta se face. Şi-atunci ce şi-au zis? Hai să-ncercăm să ne dăm bine pe lîngă Domnul. Domnul Dumnezeu, bineînţeles. Că domnii ( cu d mic ) din guvern şi parlament nu prea sunt Domni (cu D mare).
Şi-au luat-o cu sorcova. Sau cu pluguşorul. în treacăt fie spus trebuiau s-o ia cu Calea Crucii. Adică-n coate şi-n genunchi.
DeCi, au luat-o pe la biserici. In sfârşit şi-au dat seama că numai Dumnezeu mai poate descâlci ce-au încâlcit ei, politicienii. Politicienii actuali şi foşti. La cârmă. Că doar tot un drac îs. Şi nu-s mai buni unii decât alţii. Sunt, cum se zice, aceaşi Mărie cu o altă… siglă.
Da indivizilor. Mergeţi ia biserică. Rugaţi-vă Domnului. Să vă ierte de păcate. Că doamne multe aveţi. Poate, poate. Poate o să vă ierte. Şi-o să-i ajute, pe alţii bineînţeles, să descâlcească ce-aţi încâlcit voi. Iar voi rămâneţi la biserici. Şi târâţi-vă. în coate şi-n genunchi. Pentru iertare…

MIHAI BAICU-CAPU