Wednesday, December 30th, 2009 | Scriitor:

(Continuare de la pagina 12)
Dar Nistor Bud nu uită că este inginer silvic şi descrie pădurea – prima şi marea dragoste a vieţii sale – în cărţile de specialitate, o cântă în madrigale şi aforisme şi o apără în epigrame, redescoperindu-ne frumuseţea, tainele, liniştea, romantismul ei, cu şoaptele frunzelor legănate de adierile zefirului, cu trilurile măiestrite ale minunatelor păsări ce o populează, cu susurul apelor sale cristaline.
Dobândită prin naştere, firea sa romanică, aplecată spre poezie, l-a făcut să-şi aleagă nobila profesie de cultivator şi apărător – nu numai prin versurile sale – ai “aurului verde”. Autorul deplânge soarta de azi a pădurii în mai multe epigrame; Eu v-am fost apărătorul: / Hrană, tihnă, adăpost, /Voi cu interes şi rost /Daţi în mine cu toporul. /(Glasul pădurii); sau: Cărări de munte şerpuind / îmi caut codrii, azi, plângând, / Dar brazii lor de-odinioară / Zac rumeguş…pe-o ulicioară. (îmi caut codri)
Cu ocazia lansării cărţii s-au făcut numeroase aprecieri favorabile, cele mai autorizate fiind ale prof. Romulus Filip: stil original, câteva rime rare, contopirea “euîui” poetic în epigramă, utilizarea ca figuri de stil mai frecvente a hiperbolei şi comparaţiei, prozodie în bună măsură corectă etc. Menţionăm că multe epigrame conţin filozofii de viaţă, trădându-1 pe autor ca pe un mai vechi şi valoros creator de aforisme.
în ansamblu, cartea încununează truda de mai mulţi ani a autorului şi este ca o cunună de lauri pusă pe capul său.
FELICITĂRI!
Mircea Micle

“Morţii cu morţii şi viii cu viile”

Regretul unui baron

Ajungând în seama sorţii,
Nu regretă pilele,
Nici că morţii dorm cu morţii,
Ci că-şi pierde… vilele.

Nistor I. Bud

Dorinţe

Cei ce-s vii, cu viile,
Cei ce-s morţi ar vrea să fie;
Trăitori, cu miile,
Nu doresc decât…o vie!

Mircea Micle

Pentru veşnica pomenire

Demn să fii şi între morţi,
Te încearcă viile:
Cât eşti viu să le suporţi….
Toate năzbâtiile!

Ioan Şiman

Numai cu viii

Gândul bun sau rău mă poartă,
Ce să fac cât nu sunt moartă?
De pământ zic doar de bine,
Până nu-i… covor pe mine!

Aurelia Velea

Category: revista spinul
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.