SEMNAL

Inginerul mecanic – prin profesie – şi scriitor prin vocaţie, Dan Căpruciu, oltean trăitor în Galaţi, un maratonist al epigramei – cum bine îl denumeşte preşedintele U.E.R. George Corbu, a mai încheiat o “cursă” întitulată simplu “500 în cap”. Volumul despre care facem vorbire, apărut în acest an la Editura “Pax Aura Muncii” din Galaţi, este al 11-lea (6 de epigrame şi 5 de proză satirică scurtă) din creaţia autorului şi a fost notat de către revista de specialitate “Epigrama” Nr. 48. cu patru steluţe

Cernut prin sita foarte deasă a exigentei reviste “Urzica”, scriitorul a mai publicat mii de epigrame, în multe reviste ca: Pagini Dunărene, Hohote, Perpetuum Comic, Epigrama, Cacial-maua, Haz de Necaz, Acus, Spinul, AG PE RIME, precum şi în alte peste 30 de volume colective de proză şi epigrame, antologii ş. a. devenind unul dintre cei mai mari şi prolifici epigramişti români.

Volumul “500 In cap” este structurat pe cinci capitole, dintre care primele patru cuprind câte o sută de epigrame, iar ultimul, 100 de excelente “definiţii epigramatice”, scrise între 2006-2009, deci calde încă.

Unele epigrame sunt filozofice, para¬doxale, altele au tentă poetică. N-am regăsit epigrame cu temă politică. Oare din cauză că autorul nu şi-a înfrânt încă teama, sau din obedienţă faţă de regim, dacă actualul poate fi numit regim.

Surprinde la un epigramist de talia lui Dan Căpruciu numărul mare de epigrame cu accente puse greşit pe silabe şi* cuvinte ca: nu ( foarte des ), întreg, ochi, nu-i, om, mai, prea, deşi, cad, azi, lui, de-acum şi multe altele. Acestea deteriorează şi ritmul versurilor, iar uneori îl schimbă de la un vers la altul (Ex. “Ştefan, Măria Ta” p.50), în care primul vers este în iambic, iar următoarele trei în trohaic.) Uneori întâlnim şi dezacorduri de timp şi de număr, ba chiar şi de metrică.

Este, deasemenea, foarte supărătoare, utilizarea unor cuvinte şi expresii, indecente, vulgare, triviale, imorale, ba chiar pornografice, cum ar fi: OchiL.au …culoarea verde / Şi atunci când ea-i “pe roşu “! (Inducere în eroare, p.34) Când Franţa îşi arată ” turul “! ( p.39 ); organ, sculă, erecţie ( în Sexologie financiară, p.46.); “Să bag şi eu ceva în ea” (în gură) (Clevetitoarea, p.53 ) expresie a cărei apariţie într-o carte, fie ea şi de epigrame, este inadmisibilă. Aflată-n grevă de cinci zile, / Amanta folosi momentul / Şi-n timp ce sforăia Vasile, / Ii pichetase instrumentul. (p.137) Incredibil!!! ” Şi nu aş da frumosul fund, Pe zece capete de divă”.

(p.138); De a freca zăbala-n gură, / De parcă face sex oral! (p. 141); Inadmisibil! Şi culmea culmilor: Iubito, ea în primul rând, / Se încadrează între arte / Cînd îţi pătrunde-adănc în gând / Şi tu ai vrea în altă parte. /(Penetrare) Ce titlu!!!

Ca să nu se creadă că volumul cuprinde doar astfel de epigrame, cităm câteva dintre cele demne: Mă-ntâmpini cu un “am onoarea”, /Dar amândoi o ştim prea bine / Că numai eu am rezolvarea: / Onoarea ta e-n plic la mine./ (Ciudăţenia şpăgii); / Cuprinşi de patimi, de furtuni, / Chemărilor căzut-am pradă / Şi ne-am iubit ca doi nebuni: / Ea în balcon şi eu pe stradă. I (Veronă românească); Un păhărel cu vin gălbui, / Pe la o cramă, undeva, / Aş închina în cinstea lui…/ Dar are oare-aşa ceva? (îndoială).

Să mă scuze autorul şi cititorul pentru că mi-am exprimat părerea personală şi să mă ierte dacă este prea îndrăzneaţă.

Mircea Micle