DESPRE DRAGOSTE (II)

Femeia credincioasă

Nurii ei m-au ispitit
Şi la rugămintea mea,
S-a-nchinat şi mi-a şoptit:
Facă-se şi voia ta!

Cu femeile

Să fii atent şi reţinut,
Un sfat ce-n minte să-ţi rămână,
In braţe dacă le-ai căzut,
Te vor avea mereu la mână.

Gh. Constantinescu, Braşov

Unui literat

Amicul meu, amic fidel.
Bârfit e azi în România,
De când s-a zis că poezia
Noptează deseori la el.

Conjugală

El e cobră, ea e cobră.
Legătura lor e sobră.
Ce-i apropie: destinul,
Sau, în primul rând, veninul?

George Corbu, Bucureşti

Unui holtei tomnatic

La vârsta asta să te-nsori?
Ce-ai căpiat? Mai bine mori.
Tu, donjuan, cu faimă proastă
Ce faci c-o singură nevastă?

Ion Cuzuioc, Chişinău

Discreţie

Nevasta i-a născut o fată
Ce seamănă c-un bun amic,
Dar n-o să ştie cine-i tată…
Căci barza are ciocul mic.

Inger şi demon

I-am fost un înger păzitor,
Dar, ca venin să-mi toarne,
Ea drac m-a vrut în dormitor…
Şi-acum am două coarne.

Mihai Frunză, Brăila

Dialog în noaptea nunţii

“Am să-ţi pun o întrebare
Fiindcă azi îi este locul:
Eşti, Mărie, fată Mare?”
„Apăi… cum ţi-o fi norocul!”

Pe o bancă în parc

Rezolvând nişte etape
Doar o palmă-i mai desparte,
El, se vrea tot mai aproape,
Ea, că merge prea departe.

Petre Gigea-Gorun

(Din voi. “Armele lui Cupidon “)