Cum epigrama e, de cele mai multe ori, rezultatul procesului de observare în diferite grade, figură de stil cea mai des folosită este comparaţia/analogia. Romulus Filip surprinde în raport de egalitate aproximativă conduita politicienilor din Senat manipulată de o mână invizibilă poporului şi dresajul automat al câinilor: “La romani era cu pâine, // Pe la noi dresaj de câine; // Scenă pentru oratori // Ca-n Senat … adeseori!” (Circul). Titlul următoarei epigrame de Mircea Miele, Gura calomniatorului, împreună cu termenul secund al comparaţiei din versurile: “… Ca şi gaura hidoasă // Ce-i a unei ţevi de puşcă”; se intensifică reciproc prin atributele negative.
Candidaţii se prezintă, de Vasile Ţîncaş conţine un raport subânţeles de inegalitate descendentă: “Fiecare-i cel mai breaz, // Pe un fond -monedă calpă — // Metafora produce un transfer de semnificaţii (valoarea spirituală cu cea comercială sau ipocrizia candidaţilor pusă în analogie cu lipsa de valoare a unei monede contrafăcute).
Ioan Fîrte cu epigrama Greierele: “… Vara cântă, iarna-aşteaptă / Ajutorul social”, foloseşte personificarea ca procedeu artistic pentru a da mai multă forţă mizei epigramei. Amuzamentul vine şi din simplitatea clişeelor care se află în imediata vecinătate, mediul natural.
Alte figuri de stil des utilizate în crearea unor picături fine de efecte vor fi analizate în următoarele numere.

Prof. Raluca Mărginaş

ZODIA LEULUI

MIRCEA MICLE

Luptă
Unii luptă, azi şi mâine,
Pentru-un codru mic de pâine;
Alţii luptă pentru-onoare:
Fiecare vrea ce n-are.

ZODIA FECIOAREI

VIORICA GĂINARIU

Prea multe vorbe

Spre-al legilor deznodământ
Se urcă unii la tribună,
De legi nu spun nici un cuvânt:
Doar apa-n piuă-i oportună!