SCURTISSIME

De-acu să te tii bine!

O să explodeze reforma în învăţămănt. Mai abitir ca orice explozie. Şi cum dracu să nu se-ntămple treaba asta. La cărma ministerului de-i zice al învăţămăntului şi-a mai nu ştiu cui a revenit… of ce bucurie… Abramburica. Da, ea, cea care a fost mazilită, pentru multiplele-i gafe (vezi ce elegant, am definit incompetenţa?).

Păi bine măi tovarăşi politicieni. Chiar la modul ăsta v-aţi tămpit? Au nu vedeţi voi, oare, că susnumita nu se ştie cu învăţă¬măntul? Nu ştiu Ia cel superior. Dar la cel preuniversitar… VALEA PLăNGERII.

Să mă explic. Ea şi dedesubalterna ei susţin cu tărie că orele de educaţie fizică trebuie să se facă sămbăta sau duminica. Cică să nu meargă elevii transpiraţi la alte ore. De două ori GAFĂ. Odată că individele dovedesc, fără pic de ruşine, că nu ştiu nimic despre rolul orelor de educaţie fizică -practicarea sistematică, de către toată suflarea şcolară, a exerciţiului fizic. Apoi, un alt aspect deosebit de grav. Cănd susţii că elevii merg transpiraţi la orele următoare recunoşti că în şcoli nu sunt cele mai elementare condiţii de igienă. în ambele situaţii o singură soluţie – DEMISIA. Că la ei, onoarea există, dar lipseşte cu desăvărşire, Nea lancule!

Aştepţi reformă? Şi atunci cănd la nivel de inspectorat şcolar „depolitizat”, dar totuşi conform algoritmului, este adus drept adjunct o dăscăliţă care în ultimii ani a făcut modă şi modeling (sau modelins!!!)? Eu nu mai aştept! Să fie clar!

Sau cănd la nivel de unele şcoli au rămas drept „şefi” nişte epave. De pe vremea comu¬nismului. Care au legătură cu învăţămăntul şi instituţiile sale doar prin faptul că au folosit elevi şi angajaţi la ridicarea propriei lor vile sau în agricultură. Şi care se consideră în şcoală ca fiind pe propria lor moşie. în schimb ţin aproape cu personalul. Dar nu cu tot personalul. Ci cu anumiţi „personali”. Spre exemplu cu secretara. Secretară care, la început, n-a fost personală. Dar a devenit încet, încet. Secretara asta, sărăcuţa, a tot primit sarcini. Şi a primit atătea încăt n-a mai avut ce face. Şi i-a făcut o fetiţă. Directorului. Pe numele soţului. Că deh, secretele şi secretarele sunt de serviciu. Şi interesele îs. Dar de grup. Pe astea le-am trăit şi văzut!

Şi-atunci dragilor, sunt convins că urmează o serie întreagă de făcături. Pe care suspuşii o să le numească reforme.

Amar, amar şi grea durere!

Că directorul de şcoală va fi ales e bine!

Că va fi ales de către profesori şi de către elevi iară-i bine. Poate se vor trezi la realitate. Poate va dispare frica. Frica de-a spune lucrurilor pe nume. Şi pe faţă. Frica aceea cuibărită în oameni de pe vremea comunismului. Şi rămasă, în ţărişoara asta, şi acuma în capitalismul nostru neocomunist. Sau neocomunismul capitalist.

Dar să-1 aleagă primarul sau părinţii asta nu-i bine. în primul rănd că ar fi vorba de subiectivism. Şi apoi, Dumnezeu să mă ierte, dar în cele două sectoare analfabetismul şi corupţia sunt la ele acasă.

De exemplu. La o şcoală, directorul susţine o angajată. Cu soţ, bineînţeles. Care, dracu ştie cum, a ajuns consilier. Şi nu orice consilier. Ci personal. Personal şi propriu. Al pri(mai)marelui. Pri(mai)mare despre care se spune că-i şcolit. Dar nu se spune cănd şi unde. Nici vacă n-au avut acasă. Să fi folosit coada vacii… Şi care-i în permanenţă cu un chiştoc în colţul gurii. Asta da civilizaţie!

înţelegeţi, deci, cum va fi cu alegerea, nu-i aşa?

Mihai Baicu-Capu

OCUPANŢI
Ne-au ocupat străinii, roi,
Cotropitori venali şi hoţi,
I-am alungat, cu greu, pe toţi,
Să fim, azi, ocupaţi de noi!

CALEA TRANZIŢIEI
Românii-ar vrea să vadă
Un drum spre bunăstare,
Dorind” autostradă”,
Ei nu văd nici cărare.

ASPIRAŢIE
Unii, cât trăiesc sub soare,
Pot doar asta să conceapă:
Totdeauna vor să-nceapă
Săptămâna viitoare.

JUDECĂTORUL
Făr’ dreptate la-ndemână
Pentru onorar insistă,
Zice cu balanţa-n mână:
Eu împart ce nu există!

EDILILOR
Tot manifestându-şi ura
Şi bolnavi de rele toane,
Au înlocuit natura
Cu betoane!

CRIZA
In lume criza se-adânceşte
Şi mai în toţi, cam dur, loveşte,
Iar bursele falimentează
De când, mai nou, şi melci cotează.

EPIGRAMISTULUI CU SOŢIE AMATOARE DE TĂRIE
Soţia dându-i un ocol,
Ca de-obicei se plânge
Că are-n loc de alcool,
Doar epigrame-n sânge.

UNEI LĂUDĂROASE
Se laudă că e fecioară,
Dar spusa ei e într-o doară,
Căci noi, cu toţii, ştim că e
Doar în această zodie.

EPIGRAMISTULUI ARITMIC
Deşi cam des te critic
Rămâi mereu aritmie,
Dar îmi explic pe dată:
Tu n-ai făcut armată!

Mircea Micle

Deşi pericolul gripei aviare, este tot mai
ameninţător, totuşi, foarte multe familii doresc să vină barza.