INMEMORIAM: VIRGIL FĂTU
(Fost actor la Baia Mare)
Inamicului meu
Şi în rău găsesc un bine.
Deci îl iert că am credinţa
Că lovind mereu în mine
îşi maschează suferinţa.
Unei nurori cu soacră tânără
Pe-aşa soacră tinerică
La plimbare să n-o iei,
Fi’ndcă lumea o să zică:
Poate că eşti… mama ei.
Unei familii fără copii
O paradoxală treabă
în această viaţă scurtă
E că ea rămâne slabă,
Numai dânsul creşte-n… burtă.
1980 – Suzana Gâdea (ministrul culturii)
Viaţa asta nu-i uşoară,
Nimeni nu mai poate râde,
Căci la teatrele din ţară
Au înscăunat şi-un găde.
Unei pofticioase
Fructele îi plac, le cere,
Dar aşa s-a nimerit
Că degustă cu plăcere
Mai ales… „fructul oprit”.
Unei actriţe
Trec anii, trec şi lasă urme grele,
Tu nu le-aduce, însă, nici o vină
Fiindcă-n teatru, printre multe cele,
Rămâi tot cea mai bună…gospodină.
Unui opozant
Opui la vin o ţuică bună
Pe care-o bei cam des pe lună.
Tu ţuică bei, rămâi mai trist,
Iar eu de(-)vin… epigramist.
La sărbătorirea maestrului Mişu Fotino (şi-a dat concursul şi o mare actriţă)
Spectacol nemaipomenit
Şi cu finalul foarte tare:
Nea Mişu e sărbătorit,
Aplauze ia… „coana mare”.
Unei jucătoare de cărţi
Aşa cum e şi dincolo de şoapte
In viaţă, unicul ei rol,
Să zică-n fiecare noapte
Cu demnitate… „passe parol”.
Şi celor trimişi la munca de jos li se poate pretinde să se situeze la înălţimea cerinţelor.