Ori ce om are în viaţă propriile aspiraţii, dorinţe, idealuri, pe care prin diferite metode şi supralicitării propriei munci şi neodihne, caută să le realizeze, să le obţină. Împlinirea lor, nu de puţine ori, ne macină pe noi, economiile noastre, înregistrând pierderi în plan fizic şi psihic, conform Legii lui Lavoisier:”În natură nimic nu se pierde, totul se transformă”. Poate doar stăpânii să fie alţii. Aceste comprimări psihice sau fizice le simte ori cine a ajuns nu numai în pragul îmbogăţirii dar şi al afirmării profesionale. Există lucruri şi profesii care ne absorb înstrăinându-ne de viaţa reală, palpabilă. Într-o asemenea stare prin care treceam şi eu, un confrate mă întreabă :”ce mi-aş dori eu acum?”(atunci).Aproape fără să mă gândesc “am răsuflat”:”mi-aş dorii să văd frunzele copacilor”. Colegul s-a uitat la mine şi a “păşit” mai accelerat, lăsându-mă acolo. M-am uitat singur la frunzele copacilor. Prin ceia ce i-am spus, încercam să-i explic că suntem atât de frustraţi de problemele de serviciu, de problemele de familie, de problemele…că nu suntem capabili să savurăm frumuseţile naturii. Că trecem pe lângă ele ca orbii. Poate de atunci, pentru unii, o parte dintre probleme să se fi estompat, poate unele “vremuri” le-au pierdut, dar acum constatăm cu regret că sunt prea puţine frunze. Că sunt prea puţini copaci care să “ţină” frunzele. După atâtea feluri de lupte(pace pe pământ de când există mărturii scrise a fost numai 187 de ani) cu noi, cu alţii, cu arme chiar, au fost şi momente prielnice de-a distruge ECOSISTEMUL. Unii ar “sări repede” să ne asigure că “nu-i mare baiul”. O fi, dar să vedem. Cei şase miliarde de oameni, dacă ar omorî fiecare câte o furnică pe zi, în acea zi ar dispărea 24 de mi de muşuroaie, dar distrugerile sunt mult mai mari. Aceste distrugeri în afara cauzelor care aduc profit şi a prostiei se afectează şi schimbării ale raportului de regn, unde OMUL creşte în număr iar plantele şi animalele dispar. Haitele de lupi de altădată care speriau ţinuturi întregi sunt de domeniul poveştilor. Cele mai mari “acumulări” de animale sunt… turmele de oi păzite de oameni. OMUL ESTE CAPABIL, ŞI O FACE, SĂ-ŞI DISTRUGĂ HABITATUL ŞI FLORA ŞI FAUNA pământului algoritmic, nu geometric. S-a tot vorbit, cercetat şi scris despre un continent numit Atlantida. O fi existat? Nu-i clar încă, dar dacă nu ne gândim să oprim distrugerea ECOSISTEMULUI pământului, casa noastră va deveni ATLANTIDA. Noi vom rămâne cu aspiraţiile şi gustul amar…7-13mai 2001.