Un tanar cadru didactic e un om deschis, sincer, foarte credul si cu o dorinta nestapanita de a cuceri lumea. E nerabdator sa stie ce are de facut, cum si cat din el poate darui tinerilor invatacei si… cate si mai cate!
De fapt, isi doreste stabilitate, un punct de sprijin pe care-1 cerea si Arhimede ca sa poata misca pamantul. Dorinta unei certitudini cat mai rapide! Punctul lui de sprijin e scoala, e clasa unde spera sa-si puna in valoare bogatia de cunostinte proaspete, chiar suficiente, dar inca neverificate, neimplementate. Nimic nu e usor. Uneori trece si prin indoieli! Face bine ce face? E pe calea cea buna? Metodele lui vor da rezultate? intre acestea, mai presus de toate e, de ce sa n-o spunem, si setea lui de afirmare, dorinta de a arata ca este foarte bun, ca e un “cineva”, un “meserias” apt de a forma si modela omul. E intrigat de faptul ca unii mai pot fi “absorbiti” de discutii despre fotbal sau handbal, in orice caz despre altceva decat specialitatea lui, uneori chiar e gelos pe cei ce pot “polariza” discutiile spre lucruri marunte, nefolositoare.
Spectator la o asfel de discutie se pomeni abordat si chemat la directiune. Raspunse cu maxima solicitudine:
– Tovarase profesor – il ia directorul – dumneavoastra sunteti un cadru tanar, noi suntem o scoala tanara si Sfatul Popular a apelat la noi… Ma urmariti?
-Da… Adica poftim!?!
– V-am intrebat daca ma urmariti in ceea ce spun?
– A, bineinteles, tovarase director!
– Pe scurt, orasul nostru are nevoie de noi, de bratele de munca existente in aceasta scoala.
– !?!
– Eu m-am gandit ca Dumneavoastra, ca tanar cadru didactic, plin de elan, proaspat absolvent, sunteti capabil sa duceti acesta sarcina la bun sfarsit. Va urmaresc inca de la inceputul anului si acum, in noiembrie, pot sa afirm, fara sa va flatez, ca sunteti un cadru de viitor…
– Stiti, eu … eu nu-mi dau seama despre ce este vorba! Bate in retragere profesorul.
– O sa afli imediat, tovarase profesor, nu te grabi, dar trebuie sa-ti spun ca nu-i o problema simpla…
– !?!
– Ce zici?
– Stiti, tovarase director, nu inteleg! V-as ruga sa fiti putin mai explicit daca se poate!
– A, da … e vorba ca in partea de vest a orasului, fiind apa mai putina, trebuie facut un baraj, in spatele caruia sa se acumuleze apa, apa absolut necesara viitoarelor livezi de pomi fructiferi…
– Acum inteleg ceva, dar specialitatea mea… stiti…
– Nu, nu-ti fa probleme profesore! Acolo vor fi specialisti, ei conduc lucrarea. Dumneata trebuie doar sa ai grija de elevii care vor lucra acolo!
– Daca asta e problema… sigur, e simplu…
– Vezi, am stiut eu ca esti un “cadru de nadejde”, ca pot sa ma bazez pe dumneata. De altfel, tovarasii… au incredere in dumneata! Iti doresc succes in aceasta actiune!