Dacă întradevăr dorim ca Ţara să se aşeze, este necesară inventarierea lucrurilor nefăcute, amânate sau care au fost făcute cum nu trebuie. Se simte nevoia de-a aduce rezolvări trainice, de-a realiza lucruri de durată, care, întotdeauna, la început au costat mult, dar valoarea lor în timp au întrecut au întrecut estimările. Citeam undeva că se pregăteşte Legea copilului, adică ne vom ocupa de crengi, uitând de copaci. Problema copiilor a devenit „problemă” de când părinţii n-au locuri de muncă şi, implicit, salarii. Copiii-problemă a României – sunt cu deficienţe motorii sau de altă natură, provin din abandonurile familiale, orfani. Mai puţin ne ocupăm de orfani, care îşi merită şi ei drepturile ca ori care alţii. Rămân copiii abandonaţi în spitale şi pe străzi. Din partea autorităţilor sanitare şi chiar a oamenilor de ordine se poate face mai mult. În primul rând se constată că, la ora actuală, nu se cunoaşte exact populaţia ţării şi nici domiciliul (stabil sau flotant) fiecărui cetăţean. La alegerile de anul trecut în evidenţe exista o diferenţă de 20.000 de locuitori, în municipiul nostru. Să ai o marjă de eroare a populaţiei unui oraş precum Baia Sprie, e cam mult. Nu se cunosc proprietăţile, nu cu mult timp în urmă o asistentă medicală mai trecea prin sat sau cartier, să vadă cum stau oamenii cu problemele lor. Acum nu se cunosc numărul femeilor gravide într-o circumscripţie sanitară. Dacă s-ar şti, s-ar cunoaşte şi cine-şi leapădă pruncul în spital. Dar şi aşa se ştie că, de regulă, tinerele fete de ţigan şi prostituatele „ne fac cadouri” de asemenea factură. Dacă urmărim fenomenul se observă că acelea care-şi leapădă pruncii în spitale nu au, unele n-au avut niciodată, carte de muncă. Asta înseamnă că ele nu plătesc nici un fel de impozit statului şi aplică ”legea cucului”. Să-i creşti tu copilul, ceia ce consider o mare sfidare a celorlalţi oameni care respectă legea, statul, ordinea. Dacă tot se adună uneori copiii străzii, de ce nu sunt amendaţi părinţii care îi abandonează ? N-au bani ? Să muncească în folosul obştii ! Să facă şi ei ceva, nu numai să râdă de cei care le cresc progeniturile. Noi avem nevoie de aceşti copii, să crească frumos, să fie sănătoşi şi educaţi. Ei sunt viitorul, peste 10-15 ani ei ne vor conduce. Să investim în ei, dar să şi cerem celor care ne pun în asemenea posturi, indiferent cine sunt ei, atitudine civică, responsabilitate. Există legi şi ordine pentru toţi. Nimeni nu are dreptul de-a se eschiva de la îndatoririle care-i revin ! Acestea trebuie răsădite în mlădiţele tinere ca să tragă la răspundere pe acei care sfidează societatea şi ordinea! 2iulie 2001