(sâmbătă, 21 iunie 2003)

De câtăva vreme, în toate ziarele apare un anunţ foarte important pentru toate unităţile comerciale. Este vorba ca fiecare unitate să-şi înfiinţeze Registrul unic de evidenţă a salariaţilor, registru în care va fi trecut fiecare angajat, moment în care se vor desfiinţa Cărţile de muncă. Conform HG: nr. 247 din 14,03.2003, acest registru va conţine toate numele persoanelor care lucrează în societatea respectivă, cu datele personale aferente. Am fi tentaţi să spunem: „uite încă un sector în care se face ordine”. Nu ne erijăm în asemenea speculaţii deoarece la această HG sindicatele trebuiau să ia o poziţie oficială în acest sens. Registrul acesta nu-i o noutate, cum caută unii să ne lămurească, dar are calitatea că nu poate fi accesat de ori cine şi mai ales de acei care prin acest procedeu vor fi năpăstuiţi. În acest caz, „omisiunile nevinovate” pe care muncitorul nici nu le-a bănui vor avea repercusiuni asupra muncii şi vieţii lor. Acest tip de evidenţă prin „Registrul Unic” a fost combătut şi desfiinţat chiar din aceste cauze. Întoarcerea la Cartea de Lucrător (călfiţă, calfă, lucrător sau meşter) s-a făcut pentru ca personalul mai sus pomenit să poată urmări dacă patronul i-a lipit timbrul social, de asigurare şi de bătrâneţe(C.A.S.-ul de acum care nici astăzi nu-l plătesc toţi), operaţii care după câte se cunosc sunt reale probleme şi acum. Nici atunci şi nici acum nimeni n-a crezut că patronii şi angajatorii îşi îndeplinesc obligaţiile doar …din când în când. În articolul 16 din Legea Neniţescu aprobată în 09.02. 1912 spunea:”Fiecare calfă sau lucrător în fabrică cu pregătire de meşteşugar sau meseriaş trebuie să aibă o carte de calfă sau lucrător”. La art. 62 se spune că: „Muncitorii, lucrătorii, calfele şi meşterii pot desface oricând contractul dacă patronul nu lipeşte şi nu anulează timbrele proporţional pentru

asigurarea contra boalei, invalidităţii, bătrâneţii”. Uitaţi-vă cum priveau autorităţile de atunci controlul documentelor personale de muncă. Este de la sine înţeles că atunci când muncitorii vor afla o neregulă în Registru şi vor dori să-l vadă, să-i vadă eventualele nereguli, acest lucru nu se va face tare paşnic.
Valurile de grevă care au izbucnit în 1907 au avut pe lista revendicărilor la punctul III obţinerea Cărţilor de Muncă. Au durat trei săptămâni şi s-au propagat din unitate în unitate.(Staicu Bălănescu, Valeriu Achim, Aurel Ciolte-„Istoria conducerii mineritului şi metalurgiei neferoase şi preţioase din Nord – Vestul României”, Baia Mare, Editura Gutinul 2002, pag 65).
Din cele expuse se vede clar că un drept câştigat prin luptă sindicală dispare datorită necunoaşterii importanţei de către acei care ar trebui să apere aceste drepturi, Sindicatele.
Poate nu-i aşa de bine, dar parcă fiecare lege se face în detrimentul cuiva. Mâine al cui va fi rândul?