Întâlnirea cenaclului epigramiştilor “Spinul”
Din 14 0ctombrie 2004
Aşa cum şi pe Domnul Bud nu de puţine ori îl bat gândurile de-a nu mai participa la cenaclu, de această dată şi eu ca şi dânsul eram hotărât să-mi găsesc altă preocupare în acest timp în care-mi petrec timpul cu cenaclu şi lucrările sale. Nici măcar “procesul verbal” al şedinţei din data de 5 nu l-am scris. Din care se vede clar că ceva nu este aşa cum trebuie. Şi toate acestea din cauză că ceva ne-a deranjat pe fiecare. Un prim indiciu ar fi neconcordanţa între noi şi alte organizaţii care folosesc “Sala cenaclului” dar şi stăruinţa ca cenaclul nostru să se desfăşoare în
aceleaşi zile şi ore cu alte activităţi a altor solicitanţi ale Sălii Cenaclului. Aşa stând lucrurile, citind şi ce scrie pe frontispiciul SĂLII ai impresia că alţii ne-au ocupat sala, poate cauza să fi fost modificarea zilelor de desfăşurare, (apropo astăzi iarăşi am modificat datele la care urmează să ţinem cenaclul), apoi ne-a afectat şi pe noi starea grea în care se afla doamna Găinariu, care căuta continuu pe cineva căruia să-i povestească necazurile domniei sale, cine ştie, cert este că treceam cu toţii pritr-o stare mai aparte, un puseu al stresului târziu care nu-i mulţumit cu numărul de victime, nici eu nu ştiu nimic precis. Cert este că uneori absenţa celorlalţi membrii ai cenaclului este foarte greu suportată de cei prezenţi, mai ales că nu odată am scris că prietenia între membrii Cenaclului “Spinul” este mai presus de ori ce. Dacă iar ne gândim că ne lăsăm de această activitate sunt sigur că ne va părea şi mai rău că nu ne vom mai revedea. Trecem peste astea şi ajungem la ale noastre. Ce să spun. Ideea este că agreem cu greu cea mai mică schimbare din viaţa noastră, cu toate că în ţara aceasta încă nu este nici un partid conservator.(pe atunci acela se numea “umanist”)
Acum că s-a întors şeful de la băi, era normal că şi dânsul avea tolba plină de critici care se materializau în speţă prin puţinătatea materialului oferit de cenaclieri în compunerea acelei antologii a Epigramiştilor din acest spaţiu al ţării.(este vorba de acei care n-au adus materialele promise) Cu toate cele verificate s-au adunat doar 90 de pagini. Domnul Bud Nistor prezintă intrevederea cu domnul Director al Bibliotecii Judeţene, Domnul Ardelean , care s-a obligat să tipărească domnia sa această antologie ca o preţuire a celor care au abordat acest gen literar şi care aduc un renume aparte oraşului şi mişcării cultural artistice de aici, căruia, Domnul Bud i-a dat asigurarea domniei sale, că sunt gata toate materialele şi urmează tehnoredactarea promisă ce o va face doamna Medan. Cu toate acestea a reieşit că unele materiale încă nu sunt în posesia Domnului Şiman, persoana competentă de-a dialoga cu ceilalţi factori de răspundere implicaţi în această întreprindere. Prin discuţiile purtate prin unele autoimpuneri, a rezultat că atunci când ne vom mai întâlni pe 8 noiembrie să ne aflăm cu lucrarea în faza de tipărire. Să sperăm că nu vom mai umfla termenii. Nici la această întrunire n-am fost mulţi, în afară de cei menţionaţi şi cel ce scrie a mai fost prezent Domnul Micle Mircea şi Domnul Fârte, ocazie cu care i-am imortalizat
cu o camera digitală din două părţi. N-am uitat să-i spunem: La mulţi ani, Domnului Mihai care a fost sărbătorit şi în cadrul Cenaclului Scriitorilor Baia Mare. La acea aniversare au mai fost sărbătoriţi şi domnii: Ion Burnar şi Rus Dumitru, personalităţi cenacliere născute în luna octombrie. Gânduri bune şi roadă bogată.

AURELIA VELEA
Fica lui-Ioan şi Ioana din Tohat
Data naşterii – o4.45.1951
Studii 8 clase elementare
2 clase profesională comercială
Liceul economic
Membră a Clubului Epigramistic “Spinul” din Baia Mare2006
Membru al Uniunii Epigramiştilor din România 2008

Poate nu ştiţi, dar din 14 februarie 2004, Cenaclul Scriitorilor Baia Mare şi Clubul epigramistic “Spinul”, au primit găzduire într-una din încăperile noii Biblioteci Judeţene, lăcaş care a fost inscripţionat cu sigla CENACLUL SCRIITORILOR ceea ce face ca să ne simţim şi noi acasă după—vre-o 50 de ani. Ca la ori ce mutare se presupun şi aici ceva reguli propri ale acestui aşezământ care este
Biblioteca Judeţană. Ei bine, aceste noi modalităţi de lucru şi posesie ni le-a propus Domnul Ardelean Teodor, directorul Bibliotecii Judeţene, fost senator, actualmente consilier judeţan, doctorand, profesor de română, om de-o remarcabilă cultură literară dar şi politică. Domnia Sa şi-a coagulat “forţele” intelectuale în jurul Bibliotecii şi la ora actuală am putea spune că omul politic Tedy Ardelean este un câştigător în acest sens. Era normal ca şi adunările noastre ale EPIGRAMIŞTILOR SPINULUI din 14 februarie să înceapă tot de aici din varii motive. Primul şi cred cel mai important, în acest local, care are toate utilităţile şi care prin concepţie a fost construit astfel, dacă este sediul CENACLULUI SCRIITORILOR din Baia Mare, este absolut sigur că un alt Cenaclu Literar nu v-a fii în continuare oaspetele bodegilor, dacă avem acest spaţiu. Cu atât mai mult, toţi conducătorii urbei, sunt interesaţi ca mişcarea literară băimăreană să fie cuplată, firesc, în jurul Bibliotecii Judeţene. Apoi ca să se înţeleagă că este vorba de ceva vesel a fost rugat să citească un epigramist: Domnul Ioan Şiman. Dar, de cele mai multe ori, nu-i cum se plănuieşte, ci-i aşa cum se nimereşte. Aşa s-a şi întâmplat deoareace vulpoii care nu doreau să piardă asemenea publicitate care era normală pentru Şedinţa Comună a celor două Cenacluri Literare de astăzi (televiziunile locale şi toate ziarele judeţene) s-au înghesuit, şi-au pus pilele în funcţie, unii chiar n-au băut în acea zi, pentru aşi face publice alte scrieri intoxicate de vapori toxici de alcool. Ca un făcut, acei care s-au înghesuit la inaugurare, la masă, au uitat să mai vină la şedinţa Cenaclului de acum aşa că….
După desfăşurătorul Cenaclurilor Literare reunite ale municipiului nostru, a citit Victor Tecar şi s-a reprezentat cartea domnului Şiman :”În creuzetul timpului” carte de versuri şi
anecdote pe care a prezentat-o prof, Romulus Filip. Şiman a ocupat doar “un loc în faţă”. După citirea “avertizată” a lui Tecar, a reieşit că are mari carenţe în scris şi o înfatuare fără de margini, neagreate de vorbitori. Au fost şi dintre acei care l-au minimalizat pe M. Preda punându-l alături de Victor Tecar. Asupra lecturii citite de el ş-au spus opiniile şi acei care au văzut în materialele prezentate doar o adunătură de texte, care momentan nu spun nimic, cu toate că se doresc nişte oglinzi ale unor personaje insuficient personalizate, chiar dacă sânt continuarea vieţilor anumitor personaje din primul volum. Evident că m-am ascultat şi pe mine care mi-am propus o “oglindire” a personajelor lui Tecar (observaţi că se vorbeşte de personaje şi nu de acţiuni) şi printre altele sau în paralel, şi despre cartea lui Şiman, mai puţin, deoarece nu i-am văzut numai coperta. În acest caz am reiterat faptul că după zece cărţi Domnul Şiman nu are încă o cronică de carte.La care domnul Săluc a motivat că poate lumea care face cronici nu agrează poezia cu formă fixă. Şi dacă n-o agrează nu trebuie analizată. Aici mi-au plăcut replicile lui Şiman care a spus că au câştigat “versurile” poeziilor pentru cântecele lor nişte amploiaţi, deoarece “poeţii” de grija de-a scrie versuri albe, versuri fără rimă, versuri moderne, au pierdut acest segment literar, prin excelenţă poetic şi ca răspuns lui Săluc “că poezia cu formă fixă se citeşte mai puţin”, Şiman a răspuns sub formă de întrebare: “Cea cu versuri albe este mai citită?”. Asta a fost atmosfera de închidere a discuţiilor după care la o ţuică s-au repetat fazele în care CENACLUL tinde să fie partinic cu unele persoane şi indiferent cu altele, care se pare că sunt mai productive, mai prolifice, ca acei care se bucură de laude, ce de mai multe ori se dovedesc că atâta ţin cât ţine cenaclul. Mă grăbesc deoarece peste două zile mai avem o şedinţă.