Aşa cum scriam mai sus, naţia noastră care a votat deunăzii în „Duminica Orbului”, în virtutea bunelor obiceiuri, oficialităţiile, s-au apucat să facă inventarul caprelor negre în „Ziua bastonului alb”. Mulţi zic că n-au văzut nici-o capră, dar n-au văzut nici pădurile pe unde au fost, în schimb se vede clar că există proprietari ai acestor lanţuri de munţi, care îşi permit ori ce. O femeie, la acea analiză cu prefecţii şi cadrele din conducerea Judeţului (au fost peste treizeci de asociaţii şi organisme), punând întrebarea :”S-a putut să nu audă nimeni cum au lucrat utilajele terasiere atâtea zile, nu le-a văzut urcând sau coborând din munţi acele convoaie de utilaje, de ATV-uri ?” i-a lăsat fără glas. A tăcut prefectul, subprefectul judeţului şi comandantul poliţiei. Pentru banii care-i primesc, pentru salariile lor, puteau spune măcar o propoziţie Poate în alţi ani, cu alţi bani vor putea însfârşit să vadă şi ei caprele acelea atât de rare, să le numere, sau măcar să afle o altă zi, o altă dată, destinată acestor operaţii importante pentru toţi. În acest moment s-ar putea aduce o îmbunătăţire acestei situaţii confuze. Dar se ştie, că ori ce om din ţara aceasta, în momentul în care are o lege în mână, îndiferent despre care lege este vorba, unicul gând care-l stăpâneşte, este unde poate pune acea lege, numai s-o lase din mână. Acest fenomen este valabil chiar şi în tribunal.
Din câte ne cunoaştem, noi nu ne ocupăm de caprele altora, ale celor din Rezervaţia Mondială Pietrosul Rodnei. Aşa le trebuie dacă le-au dat drumul din curtea lor, în curtea noastră. Ei nu ştiau că vegetaţia de pe insulele Canare caprele au distrus-o? Şi grecii au probleme cu caprele dar nu au comunicat nimic, în legătură cu acestea prefecturii noastre. Poate nu m-ar fi deranjat pe mine, şi poate nici pe alţii, această masivă concentrare de forţe, dacă ar fi folosită într-o o altă dată, nu chiar „Ziua nevăzătorilor”. E culmea domnule, nici a minţi nu ştiu? Domnul Bucă este purtătorul de cuvânt al prefecturii. Să mă pună pe mine de „purtătorul de minciuni” c-oi face-o mai bine ca ei.
Să trecem pe lângă caprele altora şi să ne vedem de treburile noastre. Se pare că în Republica Moldova, moldovenii noştri se simt mai bine ca acasă, altfel ce putem crede, dacă aici în ţară, când mai luăm câte-o menţiune ne credem fericiţi, şi doamna Găinariu, a adus de la dânşii premiul I şi pe cel de Excelenţă, caz de-o rară preţuire ale talentelor adevărate şi spre satisfacţia noastră şi vorba doamnei Velea, „este o încurajare pentru noi, să facem epigrame bune”. Până acuma, Doamne feri, de care am făcut? Domnul Bud Nistor a fost cordonatorul lucrărilor de astăzi, şi a făcut-o cu vervă şi tinereţe, cum de mult nu l-am văzut. Dânsul ne-a ascultat, ne-a dat cuvântul chiar şi după ce domnul Fârte şi-a rostit epigramele. Reluând succesele doamnei Găinariu, cu toţii ne-am gândit la spusele doamnei Velea la hotărârea cu care a spus acele vorbe. Noi ne-am decis, şi sunt sigur că aşa vom face, mai ales că premierile, în lumea epigramistică, sunt foarte subiective, şi cum n-or fi aşa, deoarece doi inşi dacă citesc o epigramă, fiecare înţelege altceva din ea, ba mai mult, cine nu face un Festival al epigramei la Baia Mare ca să dea premiul I la bistriţeni, bistriţenii să remită acelaşi premiu la vişoani şi vişăoanii, suflete largi, să ni-l dea pe al lor nouă n-om mai vedea premii. Aşa s-ar mai putea, altfel cum credeţi că v-om mai lua premii, „în ţara noastră, în România”. Ar mai exista o posibilitate, ca aceste premii să ne fie atribuite din greşală, numai că la noi votul se dă încă pe liste. Domnul Bud Nistor realizează un album cu diferite instantanee din activitatea Clubului „Spinul”. Pentru acest „edificiu” s-au cerut câteva epigrame şi diverse fotografii. Zicea unul :”Sperăm că n-o să fie toate pozele de la nunţile noastre”, că nu ne vor cunoaşte oamenii în mâna cărora v-a ajunge albumul. Regretăm că un cunoscut al nostru, „ a trecut dincolo dealul”. Ne-a făcut cadou, domnul Fârte, cinci epigrame, bune domnule, foarte bune. De invidiat. M-am gândit să mă duc la dânsul la birou şi să-i fur virgulele şi rimele că altfel noi nu ne mai vedem în spatele epigramelor domniei sale, şi aşa cum cunoaşteţi, nu este vorba de nici un fel invidie.