Nu putea primi categorii superioare de salarizare dacă nu prezenta acte care să-i certifice competenţele. A trimis acasă toată “strânsura” şi i-a rugat să-i trimită actele, inclusiv paşaportul. Soţia i-a mulţumit pentru bani, pentru faptul că se gândeşte la ei, i-a urat sănătate, apoi i-a scris şi faptul că: “tătuca, după bătaia ce i-ai dat-o a murit”.
Relu şi-a continuat munca, dar pe zi ce trecea ortacii-l vedeau tot mai vesel, ba a început să îngâne unul şi acelaşi cântec: “Te-am iubit…”. Perioadele de reacţie care trebuia să le aibă în mod normal, între o comandă şi o execuţie, se alungeau, uneori după ce le executa deveneau altele decât cele necesare. Punând o grindă, era să-i “pună pe cap” stâlpul chiar la ortacul care l-a angajat aici. Acesta, c-o mişcare fermă, l-a prins de braţ şi l-a întors. Relu avea o privire impersonală, rătăcită. Înnebunise. Lucra numai din automatisme. Dacă nu era el cu forţa şi priceperea lui nu numai că nu ar fi câştigat nimic, dar poate că nici nu ar fi trăit. L-au dus la medic. Acesta l-a internat la “bolondhaz”. De acolo a venit familia să-l ducă acasă. Este un bolnav liniştit după cât era el de vulcanic. Un singur lucru nu-l pot opri să facă. În fiecare dimineaţă se scoală la ora patru. Se îmbracă în salopetă, îşi ia lampa şi traista de merinde şi pleacă… la mină. Ajunge acolo, priveşte gura galeriei. Merge la lămpărie şi se întoarce acasă. Apoi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, face lucrurile necesare în gospodărie, fără să vorbească cu nimeni. De mâncat mănâncă dacă este pusă masa. Dacă-i împingi farfuria spre el o ia la fugă şi se întoarce când dă Dumnezeu. Doctorii şi-au declinat competenţa în comportamentul lui Relu. Poate aşa-şi va săvârşi viaţa.

De Sfânta Varvara 2001
Baia Mare – Ilba Handal
EPILOG

A murit un om. Vor mai muri şi alţii după cum Atotputernicul va hotărî.